Dansul sportiv, datorită spectaculozităţii figurilor sale, datorită strălucirii costumaţiilor şi atitudinii dansatorilor, în general, atrage din ce în ce mai mulţi admiratori. Prezenţa dansatorilor la diferite manifestări şi spectacole a devenit un fenomen obişnuit şi acum toată lumea îşi doreşte, la nuntă, onomastici sau botez, un moment artistic deosebit. Dansatorii sunt invitaţi să coloreze întrunirile să aducă un suflu de tinereţe şi prospeţime, să binedispună invitaţii. Copiii de la Alegretto, clubul nostru de dans sportiv, onorează cu bucurie invitaţiile cunoştinţelor şi prietenilor iar aplauzele şi privirile admirative ale acestora îi încurajează să meargă mai departe. Sâmbătă seara două perechi de la Alegretto au fost invitate să facă o demonstraţie de dans la o nuntă elegantă din Buzău. Este vorba de două perechi care fac dans de performanţă şi care au adus clubului şi oraşului Buzău nenumărate medalii de campioni naţionali şi internaţionali. În timp ce aceştia se schimbau, în culise, după o cortină, auzim, deodată, pe cineva înjurând ca la uşa cortului la nici 3 metri de noi. Individul nu înjura de cele sfinte sau de cele laice ci profera obscenităţi ca orice derbedeu obişnuit. Aţi remarcat cu toţii faptul că golanii nu înjură de cele sfinte ci preferă obscenităţile şi mojiciile.
Am rămas cu toţii sideraţi, nu ne venea să credem că la aşa nuntă cu ştaif puteam auzi asemenea vorbe. Individul îşi exprima indignarea că, din cauza dansatorilor, nu-şi mai putea el desfăşura programul muzical aşa cum îşi propusese fiind invitat, probabil, să cânte cu formaţia sa. Copiii erau la câţiva metri şi auzeau tot. Noi, părinţii, am început să facem feţe, feţe şi am ieşit să vedem cine este persoana care adresează asemenea vorbe urâte la adresa copiilor noştri şi care ne este eventuala vină.
Vizavi de noi, într-un alt separeu, văzusem ,în aşteptare ,un taraf de lăutari de etnie rromă care îşi aşteptau şi ei intrarea în scenă. Prima dată m-a dus gândul la ei. M-am gândit că şi-au pierdut răbdarea când au văzut că programul serii prevedea intrarea dansatorilor înaintea lor şi s-au apucat să se manifeste «nesportiv». Dar m-am înşelat grozav ! Lăutarii, eleganţi, spilcuiţi şi mirosind a parfum ''din ţări franceze'' aşteptau cuminţi să le vină rândul. Alături, un individ mătăhalos, cu burta revărsată peste curea şi cu cămaşa scoasă din pantaloni înjura, în continuare, cu aplomb, fără ruşinea de a fi auzit de invitaţii care treceau pe acel hol. La un moment dat se opreşte şi reuşesc să întreb pe cineva cine este individul.
- Doamnelor şi domnilor, ţineţi-vă bine !
Personajul nu este, aşa cum v-aţi fi aşteptat, un boschetar, nu este un lăutar cu 4 clase ''şcolit'' prin ''taverne mohorâte şi cu fereşti murdare'', nu este Otzi, omul primitiv de acum 5300 de ani, descoperit de curând congelat într-un gheţar din Alpi înviat ca prin minune şi adus la nuntă pe post de curiozitate să distreze nuntaşii. Nu, oameni buni! Individul este directorul liceului de artă din Buzău profesorul........dar cui ii pasă ce nume poartă?
Eu nu ştiu şi nici nu mă interesează ce performanţe didactice sau manageriale are acest director în instituţia de învăţământ pe care o conduce dar pot să-i transmit pe calea aceasta că tinerii pe care el i-a înjurat ca un derbedeu de pe stradă îl apelează cu ''domnule profesor'' unii dintre ei sunt olimpici iar timpul liber şi-l petrec antrenându-se din greu, făcând mari sacrificii, atât ei cât şi părinţii lor ca să ajungă ceva în viaţă. Mă gândesc că ''dom’ profesor'' s-ar putea să nu aibă ore de predare în şcoală câte ore de antrenament istovitor au facut aceşti copii. Mie, personal, nu mi-a fost dat să aud, în toţi anii de şcoală pe care i-am facut, un profesor vorbind în halul ăsta. Mi-a fost dat să-l aud acum, pe directorul liceului de artă din Buzău. Oameni de această teapă sunt puşi în fruntea instituţiilor de învăţămînt din România să conducă şcoli şi colective onorabile de cadre didactice, să predea elevilor şi ne mai ne mirăm că mulţi dintre tinerii de astăzi sunt needucaţi, grobieni, lipsiţi de şcoală şi cultură iar societatea devine din ce în ce mai înapoiată şi de nesuportat.
- Dragi alegreţi, îmi cer scuze că trăiţi într-o societate compusă şi din astfel de indivizi! Mă simt responsabil că nu am făcut şi nu fac destul pentru ca genul acesta de oameni să fie scoşi din mediul pe care îl frecventaţi sau pentru faptul că nu îi putem evita!
Acum mă gândesc că grupurile de tineri pe care îi întâlnim pe străzi şi prin parcuri care înjură în gura mare fără a se jena de trecatori şi care îţi strică, de cele mai multe, ori tot cheful de a mai ieşi în lume au, cumva, circumstanţe atenuante:
Pot fi elevii directorului liceului de artă din Buzău, profesorul…….dar cui ii pasa de un aşa profesor?
La acest incident noi, părinţii dansatorilor nu am avut o reacţie imediată pentru că puteam crea o atmosferă neplăcută la acea nuntă iar tinerii frumoşi care-şi sărbătoreau unirea nu meritau aşa ceva. Le urez ''Casă de Piatră'' pe aceasta cale!
- Directore, îmi cer scuze ca am aflat cine eşti şi nu aş vrea să te mai întâlnesc vreodată!
- Domnilor lăutari îmi cer scuze că v-am bănuit de rele şi vă felicit pentru felul cum ştiţi să vă faceţi meseria, sunteţi cu multe clase peste unii ''fruntaşi'' ai învăţământului românesc care au fumuri şi pretenţii.
Cei ce doresc să facă comentarii de bun simţ, să o facă, vă aştept iar directorul liceului de artă este invitat să-şi ceară scuze de la copii!
Postez aceste gânduri pe blog ca o reacţie la cele întâmplate şi ca o invitaţie la reflecţie pentru colegii din învăţământ ai acestui specimen şi tuturor oamenilor de bun simţ care, din întamplare sau nu, vor avea ocazia să citească pe blog această postare.
Doamne şi când mă gândesc că mă bătea gândul să-mi dau copilul la acest liceu….
