16 ianuarie, 2011

Tango. Un clip ce ar trebui să pună alegreţii pe gânduri!



 Dragii mei alegreţi!

Învăţaţi să fiţi buni, generoşi şi să gândiţi pentru doi.
Dansul sportiv se dansează în doi.
 Respectaţi-vă şi ajutaţi-vă reciproc pentru că dansul este  ca o barcă cu vâsle, dacă o vâslă este mai scurtă sau dacă trage mai tare, sau mai încet, barca se va  învârti în loc şi nu va putea  merge nicăieri.
Dacă aveţi altă optică priviţi acest minunat moment de pantomimă, plin de tâlc şi vedeţi cine v-ar putea fi partener(ă) pe viitor dacă sunteţi egoişti!
Vă pup pe talent!
Accesaţi acest link:
http://www.youtube.com/watch?v=rnGBTpVFCtM&NR=1&feature=fvwp

12 ianuarie, 2011

Cuvântul antrenorilor şi a preşedintei clubului Alegretto

Imperialistu' Alex şi alegreţii vă aşteaptă opiniile, doamnelor şi domnule, pe aceeaşi temă: Maribor 2010
Până atunci vă prezentăm o nouă delicatesă italiană:
                       
SENDVIŞUL      '' VENEŢIAN ''
preparat şi mâncat de vestitul bucătar Adrian Italian.

Ingrediente:


- caşcaval;
- piept de pui;
- Eugenia;
- foamea a mai mare posibilă.


Atenţie!
Se mănâncă numai la Veneţia în compania micilor imperialişti şi alegreţi.

Poftă bună?

11 ianuarie, 2011

Alegreţii cu Imperialistu’ la Maribor - de Alexandru Golunga ( n'are încă poreclă dar are 12 ani )

   



Odată ca nicodată,                                       
Nu-mi amintesc când şi cum,                
 O ceată răsfirată,                              
 Era pe drum.                                      

 În drum spre Maribor erau,                
 La un concurs mergeau,                       
Premii multe luau,                               
 Şi desigur se bucurau.                        


 Destul cu vorbitul la                           
 persoana a III-a,                     
Să vedem cum a fost cu                       
 Sfânta Filofteea…                    

Drumul cu avionu’                               
Liniştit a fost.                                   
Da-n maşină,                                      
Iconă…să..ră..siţi am fost.                   

Fazan noi am jucat,                             
Bianca ne-a închis,                              
Şi noi am încercat                              
……şi ea tot ne-a închis.                      

Ajunşi în Maribor,                             
Ne-am şi cazat rapid,                        
 Ospitalitatea lor,                                
Tare ne-a uimit.                                 
                                                            
Cum condiţiile super erau,
Imediat ne-am acomodat                     
Şi cum toţi veseli eram,                       
De râs ne-am apucat.       

 Desigur, am şi mâncat,              
Şi-am şi băut: 
Borsec de la robinet,
Băut în stil alegret,


Torturi care mai de care,       
Oale pline de mâncare,
 Care de fapt farfurii erau,                
Şi eugenii cu caşcaval stăteau….

Următoarea zi obositoare a fost,
Dar am făcut concurenţa toast!
De-a medalii şi diplome,
N-aveam loc în valiză pentru ele…
         
La fel şi următoarele zile…
Da’ când a venit vorba de plecat ,
Tare ne-am bucurat,
Că spre Veneţia ne-am îndreptat.
         
E cel mai fain în Piaţa San Marco
Unde sunt mulţi porumbei,
Mi s-au urcat în cap,
Şi m-am jucat cu ei.

Bambi cam tristă a fost,                 
Când să plecăm a trebuit,
Dar şi-a luat la revedere,
Gândindu-se că va zice într-o
zi: ,,am revenit”.

Plecarea a fost o fascinantă experienţă,
Care niciodată n-o voi uita,
Indiferent,
De ce s-ar întâmpla……


Concursul de dans sportiv de la Maribor 2010 - de Costin Frăţilă ( Şvarţi - 12 ani şi restu' zile)


Cu două săptămâni înainte de concursul din Maribor antrenorii ne-au anunţat de plecarea în Maribor pe data de 9-14 decembrie. Toţi ne-am bucurat foarte mult. Am început să avem antrenamente mai multe şi să ne antrenăm mult mai intensiv. A venit momentul mult aşteptat. Toţi am făcut pregătirile. Chiar dacă unii nu au fost niciodată cu avionul, toţi eram cu sufletul la piept. Până în aeroportul din Bucureşti am plecat cu două maşini. A fost cam greu deoarece aveam foarte multe bagaje şi ni le-am îngesuit pe lângă noi. Iată-ne în aeroport, aici i-am întâlnit pe antrenori şi pe Alex, noul partener al Biancăi. Am aşteptat entuziasmaţi sosirea avionului. Am urcat bagajele în avion şi am decolat. Din avion am avut posibilitatea să vizualizăm o privelişte minunată, plină de nori. La  aterizare în Italia au venit două maşini cu care ne-am dus la hotel în Maribor. În maşină unii au dormit alţii s-au jucat fazan.. Ajunşi la hotel, am despachetat şi toţi căutam bomboana de sub pernă. Camerele erau foarte frumos amenajate, ca anul trecut. Când am scos mâncarea ne-am speriat. Era aşa de multă încât am umplut vreo 3-4 sacoşe. Gazdele din hotel erau foarte cumsecade. Când s-au dus Alin si Alex după fierul de călcat şi după umeraşe, ne-au dat şi masa dar şi o grămada de umeraşe. Apoi am fost la supermarchet să luăm ce ne mai trebuie. După aceea am ajuns la hotel am mâncat şi ne-am culcat. A doua zi trebuia să mâncăm foarte bine pentru a avea enrgia la concurs. Am mers în cameră apoi domnişoara Georgiana ne-a coafat pe toţi, ne-am machiat, cămăşile erau călcate de Domnul Adrian. Dar, până să plecăm, a trecut Moşul pe la noi. Ne-a adus opt halate pentru concurs. În staţia de autobuz toţi am rămas cu privirea la un afiş despre o pisică pierdută  A venit autobuzul şi am ajuns la sală. Acolo ne-am echipat şi eram pregătiţi pentru concursuri, chiar daca  aveam puţine emoţii. După  ce terminam de dansat o categorie trebuia să ne schimbăm foarte repede. Antrenorii ne ajutau şi aveau foarte multă grijă de noi. Dupa aceea ne-am bucurat foarte mult de rezultate.
Aşa a fost în toate zilele de concurs. După zilele de concurs, pentru recreere, ne-am gândit că ar fi bine să mergem în Veneţia. Ajunşi acolo toţi am rămas uimiţi. Peste tot era numai apă. Am mers să vizităm diferite magazine şi Piaţa San Marco. Acolo am hrănit porumbeii care se urcau pe noi şi am mers cu vaporaşul. M-am simţit foarte bine în Veneţia. În ultima zi cele două maşini ne-au dus la aeroport si am plecat. Când am ajuns pe aeoroportul din Băneasa  părinţii împreună cu Domnul Ion ne-au aşteptat cu şampanie şi un imn care sper să schimbe România.

SFARSIT!!!





Imperialişti şi alegreţi la Maribor 2010 - de Vlăduţ Meşca ( Ţepeluş - 14 ani )


Deci să încep cu începutul. Am avut un concurs internaţional in Slovenia, Maribor. Concursul a ţinut trei zile şi toate perechile s-au întors victorioase (în jur de 22 de finale). Am plecat în jurul orei 8:00, cu maşina spre aeroport.
Aici toate bune şi frumoase, ne-am urcat în avion şi zbor plăcut „alegreţilor şi imperialiştilor”. Zborul cu avionul a fost ceva de neuitat. De sus de acolo oamenii nu se vedeau, iar maşinile erau ca nişte gândăcei. Ajunşi in Veneţia, am fost aşteptaţi de cei care au organizat concursul. De aici drumul l-am parcurs cu microbuzul. În microbuz am fost şapte persoane: Domnişoara Georgiana, Domnul Adrian, Bianca, Alex, Costin, Alin şi subsemnatul (Ţepeluş). A fost o călătorie distractivă pentru că ne-am jucat „fazan”, unde Bianca ne-a eliminat unul câte unul (pe băieţi); primul a fost Alin, al doilea Alex, al treilea Costin şi ultimul eu. În final Bianca şi domnişoara au ieşit victorioase. Am ajuns cu bine la hotel, în Maribor, unde am despachetat bagajele.
A doua zi dimineaţă ne-am pregătit pentru prima zi de concurs, domnişoara ne-a aranjat părul şi pentru asta îi mulţumim din suflet (fără ea am fi fost morţi). Concursul a fost greu şi obositor, dar eu şi Elena (Hellas) ne-am încurajat unul pe altul şi am trecut cu bine peste emoţii şi stres.
În toate cele trei zile de concurs, antrenorii au fost alături de noi şi ne-au dădăcit ca nişte adevăraţi părinţi. La întoarcerea din Maribor, ca drept răsplată pentru rezultatele obţinute, antrenorii ne-au răsplătit cu o mini-vacanţă de vis în Veneţia. Un oraş al apelor unde am vizitat Palatul Dogilor, Piaţa San Marco (cu o perlă scoasă de mine: „ce-i cu piaţa asta San Marco, aici se vând roşii şi castraveţi?”) Am văzut Podul Suspinelor, ne-am plimbat cu vaporaşul, am cumpărat suveniruri, iar seara am fost la o pizzerie şi am servit o pizza foarte gustoasă de la mama ei. Ne-am întors la hotelul unde eram cazaţi iar eu am dormit neîntors (ne mai luam în braţe, ne mai dădeam nişte picioare, nişte coate eu cu Alex şi Costin, dar una peste alta am dormit bine).
Ultima zi am mai cumpărat şi alte suveniruri pentru cei de acasă şi apoi am mers la aeroport. Eram în acelaşi timp bucuros pentru că mă întorceam acasă, dar şi foarte foarte trist pentru că ne despărţeam (oricum ne mai întâlnim şi la antrenamente, dar ne învăţasem cu toţii, eram ca o familie cu mai mulţi fraţi şi cu două perechi de părinţi).
Într-un final am ajuns în ţara noastră unde am fost aşteptaţi de o galerie de suporteri formată chiar din ai noştri părinţi.
În încheiere aş vrea să le mulţumesc antrenorilor că au fost alături de noi, că au avut grijă de noi mai ceva ca nişte părinţi  şi pentru că datorită lor am avut aceste rezultate foarte bune şi această mini-vacanţă de neuitat. Mulţumesc din suflet şi sper să mai avem ocazia  să mai mergem şi altă dată.



Această compunere a fost scrisă şi compusă de :
Meşca Vlăduţ (Ţepeluş)

Maribor 2010 - de Ştefania Teodorescu ( Bambi - 11 ani )

După ce am așteptat un an ca să mergem din nou la Maribor iată că a venit și acest moment <a fost şi a trecut foarte repede>. Iubesc faptul că pot merge cu alegreţii mei îndrăgiți și cu ai mei antrenori care dacă nu erau ei, eu nu cunoșteam atâtea şi nu aveam ocazia să merg în Maribor, Veneţia şi în multe alte locuri splendide.

          Călătoria a fost plăcută, mai ales că am zburat cu un avion roz (şic!) şi pentru că am fost împreuna cu Şvarţi, Hellas, Miţu, Ţepeluş şi Suspinel, încă un alegret şi un imperialist, adică Bianca şi Alex, compania alegreţilor mi-au făcut această călătorie să fie si mai frumoasă. De ce? Pentru că ei îmi sunt dragi.

Când am ajuns la hotel, în Maribor mi-am adus aminte de toate clipele petrecute în anul 2009 şi toate lucrurile hazlii pe care le-am făcut şi le-am spus.

              Antrenorii ne-au fost alături tot timpul şi au avut grijă de noi, au fost foarte buni  şi au ajuns să mănânce eugenia cu caşcaval pentru a avea noi destulă pâine. Ei au fost ca un Dumnezeu cu noi. Eu îi respect şi îi iubesc foarte mult pentru că întotdeauna sunt alături de noi la bine şi la rău.

              Concursurile au fost foarte grele deoarece am trecut la junior 1 şi pentru ca a fost concurenţă mare şi grea, dar să nu credeţi că nu am luat medalii, ba dimpotrivă am luat : 8 finale cu o medalie de aur, două de argint şi una de bronz, un loc 4, două locuri 5 şi un loc 6. A fost  bine dar se putea şi mai bine.

                Maribor şi Veneţia sunt ca nişte vise devenite realitate. Sunt nişte oraşe minunate, care merită să le vizitezi. Pizzeria era superbă mai ales că i-am aflat şi povestea. Oamenii de acolo erau foarte diferiţi de cei de la noi, ei erau cizelaţi şi nu vedeai pe nimeni ca scuipă seminţe pe stradă. Îmi aduc aminte de porumbelul Gică care îi era foarte drag lui Ţepeluş. Am avut ocazia să merg cu vaporaşu' pe canale şi am vazut Marea Adriatică şi foarte, foarte multe construcții  frumoase cum ar fi Podul Suspinelor de unde se uitau familiile pentru a vedea pentru ultima dată omul care era chemat la judecată.Tortul pe banda rulantă a fost foarte delicios, la fel ca apa de la robinet cu gust de apă plată.

            Cea mai hazlie întâmplare este aceea când eram la concurs şi ieşeam de la standard şi urma latino şi nu ştiam ce sa dansăm basic sau open, eram foarte derutaţi.
             Faptul că ieşim din ţară şi vedem altă lume alte locuri ne face să ne dezvoltăm caracterul să cunoaştem competitorii noştrii şi ce nivel are fiecare dansator. Este foarte important sa vezi şi altceva decât România.
            Mesajul meu pentru încheiere este următorul:
            - în anul care vine să vă de-a Dumnezeu numai cupe, medalii şi fericire pentru că fără fericire nu ar exista lumea. Alegreţi, să vă iubiţi antrenorii pentru că nu există pe lume oameni ca ei, asta vă asigur eu. Să vă ducă în Veneţia şi peste tot în lume şi să vă mai şi iubească, ca pe proprii lor copii. Eu îi iubesc şi îi asigur că îi voi iubi toată viața mea.

                                                     Cu dragoste,
                                                            Bambi

09 ianuarie, 2011

Am dansat la Maribor - de Alin Ion ( Suspinel - 15 ani )

Odată cu venirea sfârşitului de an, aşa cum am procedat şi în anul precedent, imperialiştii şi alegreţii şi-au făcut simţită  prezenţa prin rezultatele foarte bune obţinute la concursul International Maribor Open 2010 Slovenia.  Deplasarea noastră a avut loc, în acest an,de pe data de 9 decembrie până pe 14 decembrie.
Joi dimineaţa (9 decembrie), cu forţe proaspete, pregătit din toate punctele de vedere am plecat împreună cu tata spre aeroportul Băneasa din Bucureşti. Domnii antrenori Adrian Ciutoiu şi Georgiana Niculiţa urmau să ne preia în custodie pentru următoarele 5 zile.
Am călătorit din Bucureşti până  la Treviso (un sat din Italia) cu avionul. De la aeroport ne-au preluat două microbuze care ne-au dus până în Maribor. Din punct de vedere al transportului am călătorit foarte bine. În timpul zborului nu am avut parte de  turbulenţe sau de alte probleme, am avut ocazia să văd nişte peisaje excepţionale.Deplasarea cu cele două microbuze a fost la fel de plăcută cu ”excepţia” Biancăi Petrache care ne-a închis pe toţi (băieţii în special) la Fazan. Ne-am cazat, ca şi anul trecut, în hotelul care se numeste Pohorska Kavarna unde condiţiile au fost foarte bune iar gazdele s-au purtat atât de bine încât m-au făcut să mă simt ca ”acasă”.
Împreună cu Miţulica, Hellas, Ţepeluş, Bambi, Şvarţi, Bianca tropicana şi imperialistul Alex ne-am ajutat între noi  cât de mult s-a putut.
Domnii antrenori au avut grijă să mâncăm ceea ce trebuie, să ne culcăm la ora potrivită, să avem ţinutele pregătite, să arătăm impecabil şi multe altele.
Concursul a avut loc în aceeaşi sală dar în acest an mai frumos amenajată şi cu condiţii foarte bune pentru a concura. La concursurile IDSF Open, Open si nu numai, am concurat cu perechi puternice care vroiau, ca şi noi, să intre în finală. Rezultatele au fost pe măsura muncii noastre.
Lucrurile cu care m-a impresionat oraşul Maribor sunt ospitalitatea oamenilor  şi oraşul foarte curat şi civilizat.                                                                                                                                                                                                    Am avut şi o zi de relaxare în care am vizitat Veneţia. Veneţia înseamnă  pentru mine un loc încărcat cu amintiri şi sentimente a milioane de oameni care trec şi lasă în urma lor povestea fiecăruia. Este  un adevărat muzeu ”viu” care trebuie vizitat. Am fost cu toţii şi la o pizzerie unde am mâncat pizza ”de la mama ei”.
Pe italieni îi consider nişte persoane foarte agitate şi care vorbesc mult în schimb porumbeii  din piaţa San Marco erau prietenoşi cu cei care îi hrăneau.
Mă uitam la canalele străbătute de zecile de gondole care păreau a mă introduce într-un timp şi spaţiu de poveste.
Împreună am inventat şi un nou mod de a mânca tort şi l-am denumit „Tort pe bandă rulantă”. Fiecare îşi lua o porţie de tort diferită de a celorlalţi apoi o dădeam din mână în mână până când fiecare gusta din toate felurile.
Au fost multe lucruri care mi-au plăcut dar cel mai mult a fost participarea la Youth Standard iar întâmplarea cea mai hazlie a fost cu Şvarţi „Eu unde-mi pun cizmele? ”
Din punctul meu de vedere consider că acestă experienţă mă învaţă care este diferenţa dintre mine şi alţi oameni şi unde mai am de lucrat.
Vreau să le mulţumesc  din suflet domnilor antrenori Georgiana şi Adrian, d-nei Marelia şi nu în ultimul rând d-lui Mihai care au fost alături de noi în fiecare clipă!!!
                                                                                                                                       alegretul  Ion Alin

                                                                 

Prin străinătate - de Bianca Petrache ( Bianca tropicana - 11 ani )

  Salut! Sunt Bianca am 11 ani şi vreau să vă împărtăşesc puţin din amintirile mele legate de perioada în care am fost plecată!                     
  În dimineaţa plecării aşteptam cu nerăbdare să ajung în Maribor. M-am pregătit repede, iar în vreo 2 ore am ajuns la aeroport. Emoţiile erau evidente, deoarece era prima dată când călătoream cu avionul. Aşteptarea nu a fost mare, pentru că în puţin timp am urcat în avion. Jumătate din drum faţa mea a fost lipită de geamul micuţ al avionului. Priveliştea era minunată! A fost ca un vis, ce nu s-a sfarşit nici atunci când am aterizat în Veneţia. Ne-am îndreptat spre Maribor. Pe drum am jucat Fazan, închizându-i pe toţi băieţii ce jucau. A fost foarte uşor pentru că inventam cuvinte, cum ar fi “iconăres”, ce acum sunt în vocabularul din Biancopotamia, adică din ţara fondată de mine! Odată cu lăsarea întunericului maşinile în care călătoream s-au oprit la hotelul la care am fost cazaţi. Am intrat în cameră, ne-am organizat puţin, apoi am primit un bine-meritat somn, dupa o zi intreagă de călătorit.                                                                                     Prima zi de concurs a început cu emoţii, cel puţin pentru mine, deoarece nu am mai participat niciodată la o competiţie internaţională. Pe la prânz am pornit cu paşi repezi către sala de concurs! Cu ajutorul antrenorilor mei de excepţie, Adrian Ciutoiu şi Georgiana Niculiţă, am reuşit ,după doar două zile de antrenament cu Alex, să întrecem câteva perechi.                                                                           Eu şi partenerul meu, Alex, am scăpat foarte repede de emoţii, fiindcă am concurat doar în prima zi. Dar să nu credeţi că am stat degeaba! Am rămas lângă ring, pentru a-i susţine pe colegii noştri. Am stat mereu pe lânga ei şi i-am ajutat.
  Zilele petrecute în Maribor au trecut ca fulgerul…
   A venit şi ziua în care am plecat pentru o zi în Veneţia. Încercaţi să vă închipuiţi Veneţia. Vă dau un indiciu: este cel mai minunat loc din lume!
  Ne-am cazat, în sfârşit, la hotel. Să vă spun nişte lucruri foarte amuzante! Eu am ceva cu bureţii… oricând îi văd trebuie să mă frec pe faţă cu ei. Ce credeţi că am făcut? Am găsit unul şi mi-am dat cu el pe faţă! Dar de fapt ceea ce nu ştiam eu este că acela era un burete de pantofi!!! Costin, colegul nostru, s-a dus repede în baie să bea apă. După ce a ieşit, primele lui cuvinte au fost: “ce bună e apa asta plată de la robinet!”pentru că asta nu a fost suficient, Ţepeluş a întrebat: “Dar ce se vinde în piaţa San Marco? Legume?
  O zi a fost ca o ora în “Oraşul pe apă”. Maşinile erau defapt bărci în Veneţia, ce mergeau pe miile de canale.
  Am văzut Podul Alto, am mers pe Puntea suspinelor, am dat de mâncare porumbeilor în piaţa San Marco, dar nu în ultimul rând, ne-am plimbat cu vaporaşul; scuzaţi, cu autobuzul, pe canale.
   Toate aceste lucruri au fost posibile deoarece eu şi colegii mei am fost perseverenţi, şi cel mai important, noi Clubul Alegretto , avem CEI MAI BUNI ANTRENORI!

Maribor - de Elena Micu ( Miţulica - 14 ani )

          Ziua mult aşteptată venise! Când am plecat vremea era foarte bună . Zborul a fost excelent. Din Treviso am mers cu maşina până la Maribor.Ne-am cazat, iar apoi am mers la cumpărături.
Ospătaritele, la micul dejun şi în general, au  fost foarte drăguţi şi amabili cu noi.
          Domnii antrenori au avut grijă de noi ca şi cum am fi fost copiii lor. Ne puneau masa, aveau grijă la ce oră ne culcăm, să ne facem patul şi să lăsăm curat în urma noastră. Domnişoara ne-a făcut cele mai frumoase cocuri. A avut grijă să arătăm cât mai bine pe ring. La concurs ne-au ajutat să ne îmbrăcăm, să ne schimbăm florile de coc ( de la standard la latino şi invers ), să ne schimbăm numerele. Stăteau mereu lângă ring şi ne spuneau ce nu am făcut bine şi ce trebuie să facem ca să îmbumătăţim calitatea dansului. Au fost alături de noi mereu, chiar şi atunci când nu intram mai departe, nu luam locuri foarte bune, sau nu trăgeam destul de mult. Au avut grijă să nu ne lipsească nimic. Ne cumpărau apă, perie şi flecuri de pantofi. Ne puneau mâncare la noi. Au fost ca părinţii noştri, sau chiar mai mult.
          Concursul a durat trei zile. Stăteam de dimineaţă până seara. Concurenţa a fost mare, mai ales la tineret. Rezultatele au fost la unii foarte bune , iar la alţii nu tocmai bune.
          Pe lângă zilele obositoare de concurs, seara mâncam tort pe bandă rulantă. Fiecare îşi lua un anumit tip de tort şi prin rotaţie dădeam şi la alţii.
          Îmi doresc ca şi la anul să mai vin! ( Dar pentru asta trebuie să muncesc mult mai mult! )
          După cele trei zile de concurs am mers în Veneţia. Când am ajuns vremea era superbă. Soarele ca o minge de foc strălucea pe cerul azuriu fără un nor. După ce ne-am cazat, ne era foame, aşa că am mâncat fiecare copil un sendviş făcut de domnişoara Georgiana. Dar altă mâncare nu mai era decât...sticksuri, eugenii, nişte piept de pui şi puţin caşcaval. Domnul Adrian, ca să ne mai rămână nouă mâncare, a mâncat eugenie cu caşcaval şi piept de pui.         ( numia dumnealui ştie ce gust a avut! ). Costin a ţinut să ne dezvăluie un secret: apa de la robinet avea gust de apă plată! Bianca şi-a făcut pielea de pe faţă mai fină şi mai lucioasă cu un bureţel de pantofi, iar Vlăduţ era nedumerit ce se vinde în piaţa San Marco. « Sătui » de atâta mâncare am plecat să vizităm Veneţia. Domnişoara Georgiana şi domnul Adrian au fost ghizii noştri. Ne-au plimbat prin toată Veneţia. Am intrat chiar şi în muzeul lui Leonardo da Vinci. Piaţa San Marco a fost mirifică. Porumbeii blânzi şi prietenoşi se urcau în capul sau pe mâinile noastre dacă le dădeam de mâncare. Ne-am plimbat cu vaporaşul. A fost foarte frig, dar totuşi, am stat în spatele vaporaşului.  După am fost la o pizzerie. Ne era foarte foame.  Ospătarul, care era şi patronul restaurantului a fost foarte amabil cu noi. A fost foarte, foarte bună pizza, mai ales după o zi de mers în continuu prin Veneţia.
          Domnul Marian ne-a făcut o mulţime de poze!
          Am luat şi suveniruri pentru noi şi pentru cei de acasă.
          Nu a fost o singură întâmplare hazlie, sau una mai frumoasă, au fost multe şi la fel de frumoase şi mereu exista una...la fiecare minut ( sau ne aduceam aminte de altele de dinainte şi tot găseam  motiv de râs).
          În călătoria aceasta am cunoscut altă lume, peisaje splendide şi o mulţme de lucruri noi, dansatori foarte buni din toate ţările.
          Am văzut modele de rochii şi care este adevărata concurenţă.
          Experienţa pe care am trăit-o a fost uimitoare!

Dans la Maribor, 2010 - de Elena Marian ( Hellas Limoncita - 13 ani )

Dragi cititori, cum să vă spun?
M-a cuprins un dor de ducă nebun
Aşa că domnul Adrian ne-a luat bilete de zbor
Spre Treviso, un oraş cu aterizor.
Călătoria cu W!ZZ Air a fost minunată, 
Iar norii ne-au cântat o frumoasă sonată.
Mai apoi au fost străpunşi de piscurile Alpilor Italieni
”Puţin” mai înalţi decât ai noştri Apuseni
Şi suflând din răsputeri pe cer l-am scăpat de troieni.
La aeroport doi domni ne-au întâmpinat
Şi degrabă către înfriguratul Maribor noi am plecat.
La grandioşii Alpi, tot m-am uitat.
Tare mult m-au fascinat!
Numai că visul frumos mult nu a durat
Şi emoţiile m-au apucat.
Căci m-am trezit că aveam mult de concurat
Şi până la Pohorska grijile m-au frământat.
Bambi avea ochii mici de oboseală,
Miţu era cuprinsă de plictiseală,
Suspinel era bulversat de învălmăşeală,
Bianca se ocupa de al Biancopotamiei dicţionar,
Iar eu, de un banal chestionar.
Alex descoperea ale telefonului secrete,
Ţepeluş râdea pe ascuns de alegrete,
Iar Şvarţi se înfrupta înfometat dintr-un castravete.
A doua zi, Georgiana ne-a făcut deosebite coafuri
Şi de aceea îi mulţumesc în versuri.
Adrian tot a călcat cămăşi,
Băieţii fiind... cam puturoşi.
Deodată Suspinel a strigat, pe nerăsuflate:
- Fraţilor! Moş Nicolae ne-a adus halate !
Competiţia a decurs cum nu se putea mai bine
Pentru că ne-am îndopat cu Isostar şi vitamine.
De medaliile câştigate ce să mai zic?
Sunt  mai valoroase decât aurul dacic.
Georgiana a stat mereu lângă noi
Şi ne-a-ncurajat să fim la dans vioi.
A avut emoţii pentru noi
Şi ne-a purtat noroc asemeni unui trifoi cu patru foi.
Proba grea a fost  la < tineret >.
Concurenţii, înalţi, păreau suiţi pe taburet
Şi nu îmi vine să cred că peste doi ani va trebui să fim ca ei
Şi să fim la fel de grei.
Concursul când s-a terminat
Mintea dintr-o dată mi s-a luminat,
Dar mersul mi-a rămas ‘’dansat’’.
Când am ajuns la pensiune
Adrian ne-a cumpărat torturile cele mai bune
Pe care le-am mâncat într-un mare fel
Învârtite în dulce  carusel.
A doua zi visul avea să reînceapă.
 O excursie la Veneţia era aranjată.
Ne-am cazat la hotel Canal
Dar acolo nimic nu era banal,
Bianca a sesizat că tenul e mai fin şi de ‘’bon ton’’
Dacă îl freci cu bureţelul de pantofi cu silicon.
Bietul Şvarţi bău apă de la chiuvetă şi strigă deodată :
-  Mamăăă! Are gust de apă plată!
Când să mâncăm am constatat că pâinea s-a terminat
Chiar la domnul Adrian, care nu s-a lamentat
Şi eugenie cu caşcaval şi piept de pui a mâncat
Sendviş ‘’veneţian’’  fiind intitulat.
Nouă ore prin oraş am umblat
Şi multe locuri am vizitat.
Pe  Gică, porumbelul, l-am cunoscut
Iar Şvarţi multe  poze i-a făcut.
În mii de magazine am intrat,
Multe vitrine am admirat.
Măşti, magneţi, bijuterii din sticlă am cumpărat,
Apoi către piaţa San Marco ne-am îndreptat
Unde numai legume şi fructe nu s-au vândut
Aşa cum Ţepeluş a crezut.
În minunata bazilică San Marco ne-am rugat
Şi de frumuseţea ei ne-am mirat,
Iar  zglobiii porumbei pe noi s-au urcat
Şi dintr-o bezea imensă s-au înfruptat,
Apoi cu vaporaşul ne-am plimbat.
Dar o foame cruntă ne-a apucat
Aşa că la o pizzerie veche ne-am oprit
Şi chiciura din păr ni s-a topit.
Cu o pizza Quattro Formaggi foamea mi-am potolit.
În drumul spre hotel multe fotografii am făcut.
Acest shooting tare mult mi-a mai plăcut.
Când am ajuns ochii ni s-au închis îndată,
Iar dimineaţă ne-am trezit mai trişti ca niciodată
Pentru că trebuia să plecăm spre România degrabă
Şi, de tristeţe, n-am mai scos nicio silabă.
La aeroport ne-au aşteptat părinţii cu şampanie şi flori
Strigând o lozincă ce mi-a dat fiori.
- Cu ei se va schimba ! Rooomânia !
Cu noi, adică ! Chiar aşa?
Mulţumesc antrenorilor,
Care spre victorii ne-au purtat în zbor
Ne-au purtat de grijă şi ne-au însoţit la concurs
Şi cu ajutorul lor totul foarte bine a decurs.
Îi admir, le mulţumesc şi îi iubesc
Şi cred că antrenori ca ei n-am să mai găsesc,
De aceea mult îi preţuiesc.

16 ianuarie, 2011

Tango. Un clip ce ar trebui să pună alegreţii pe gânduri!



 Dragii mei alegreţi!

Învăţaţi să fiţi buni, generoşi şi să gândiţi pentru doi.
Dansul sportiv se dansează în doi.
 Respectaţi-vă şi ajutaţi-vă reciproc pentru că dansul este  ca o barcă cu vâsle, dacă o vâslă este mai scurtă sau dacă trage mai tare, sau mai încet, barca se va  învârti în loc şi nu va putea  merge nicăieri.
Dacă aveţi altă optică priviţi acest minunat moment de pantomimă, plin de tâlc şi vedeţi cine v-ar putea fi partener(ă) pe viitor dacă sunteţi egoişti!
Vă pup pe talent!
Accesaţi acest link:
http://www.youtube.com/watch?v=rnGBTpVFCtM&NR=1&feature=fvwp

12 ianuarie, 2011

Cuvântul antrenorilor şi a preşedintei clubului Alegretto

Imperialistu' Alex şi alegreţii vă aşteaptă opiniile, doamnelor şi domnule, pe aceeaşi temă: Maribor 2010
Până atunci vă prezentăm o nouă delicatesă italiană:
                       
SENDVIŞUL      '' VENEŢIAN ''
preparat şi mâncat de vestitul bucătar Adrian Italian.

Ingrediente:


- caşcaval;
- piept de pui;
- Eugenia;
- foamea a mai mare posibilă.


Atenţie!
Se mănâncă numai la Veneţia în compania micilor imperialişti şi alegreţi.

Poftă bună?

11 ianuarie, 2011

Alegreţii cu Imperialistu’ la Maribor - de Alexandru Golunga ( n'are încă poreclă dar are 12 ani )

   



Odată ca nicodată,                                       
Nu-mi amintesc când şi cum,                
 O ceată răsfirată,                              
 Era pe drum.                                      

 În drum spre Maribor erau,                
 La un concurs mergeau,                       
Premii multe luau,                               
 Şi desigur se bucurau.                        


 Destul cu vorbitul la                           
 persoana a III-a,                     
Să vedem cum a fost cu                       
 Sfânta Filofteea…                    

Drumul cu avionu’                               
Liniştit a fost.                                   
Da-n maşină,                                      
Iconă…să..ră..siţi am fost.                   

Fazan noi am jucat,                             
Bianca ne-a închis,                              
Şi noi am încercat                              
……şi ea tot ne-a închis.                      

Ajunşi în Maribor,                             
Ne-am şi cazat rapid,                        
 Ospitalitatea lor,                                
Tare ne-a uimit.                                 
                                                            
Cum condiţiile super erau,
Imediat ne-am acomodat                     
Şi cum toţi veseli eram,                       
De râs ne-am apucat.       

 Desigur, am şi mâncat,              
Şi-am şi băut: 
Borsec de la robinet,
Băut în stil alegret,


Torturi care mai de care,       
Oale pline de mâncare,
 Care de fapt farfurii erau,                
Şi eugenii cu caşcaval stăteau….

Următoarea zi obositoare a fost,
Dar am făcut concurenţa toast!
De-a medalii şi diplome,
N-aveam loc în valiză pentru ele…
         
La fel şi următoarele zile…
Da’ când a venit vorba de plecat ,
Tare ne-am bucurat,
Că spre Veneţia ne-am îndreptat.
         
E cel mai fain în Piaţa San Marco
Unde sunt mulţi porumbei,
Mi s-au urcat în cap,
Şi m-am jucat cu ei.

Bambi cam tristă a fost,                 
Când să plecăm a trebuit,
Dar şi-a luat la revedere,
Gândindu-se că va zice într-o
zi: ,,am revenit”.

Plecarea a fost o fascinantă experienţă,
Care niciodată n-o voi uita,
Indiferent,
De ce s-ar întâmpla……


Concursul de dans sportiv de la Maribor 2010 - de Costin Frăţilă ( Şvarţi - 12 ani şi restu' zile)


Cu două săptămâni înainte de concursul din Maribor antrenorii ne-au anunţat de plecarea în Maribor pe data de 9-14 decembrie. Toţi ne-am bucurat foarte mult. Am început să avem antrenamente mai multe şi să ne antrenăm mult mai intensiv. A venit momentul mult aşteptat. Toţi am făcut pregătirile. Chiar dacă unii nu au fost niciodată cu avionul, toţi eram cu sufletul la piept. Până în aeroportul din Bucureşti am plecat cu două maşini. A fost cam greu deoarece aveam foarte multe bagaje şi ni le-am îngesuit pe lângă noi. Iată-ne în aeroport, aici i-am întâlnit pe antrenori şi pe Alex, noul partener al Biancăi. Am aşteptat entuziasmaţi sosirea avionului. Am urcat bagajele în avion şi am decolat. Din avion am avut posibilitatea să vizualizăm o privelişte minunată, plină de nori. La  aterizare în Italia au venit două maşini cu care ne-am dus la hotel în Maribor. În maşină unii au dormit alţii s-au jucat fazan.. Ajunşi la hotel, am despachetat şi toţi căutam bomboana de sub pernă. Camerele erau foarte frumos amenajate, ca anul trecut. Când am scos mâncarea ne-am speriat. Era aşa de multă încât am umplut vreo 3-4 sacoşe. Gazdele din hotel erau foarte cumsecade. Când s-au dus Alin si Alex după fierul de călcat şi după umeraşe, ne-au dat şi masa dar şi o grămada de umeraşe. Apoi am fost la supermarchet să luăm ce ne mai trebuie. După aceea am ajuns la hotel am mâncat şi ne-am culcat. A doua zi trebuia să mâncăm foarte bine pentru a avea enrgia la concurs. Am mers în cameră apoi domnişoara Georgiana ne-a coafat pe toţi, ne-am machiat, cămăşile erau călcate de Domnul Adrian. Dar, până să plecăm, a trecut Moşul pe la noi. Ne-a adus opt halate pentru concurs. În staţia de autobuz toţi am rămas cu privirea la un afiş despre o pisică pierdută  A venit autobuzul şi am ajuns la sală. Acolo ne-am echipat şi eram pregătiţi pentru concursuri, chiar daca  aveam puţine emoţii. După  ce terminam de dansat o categorie trebuia să ne schimbăm foarte repede. Antrenorii ne ajutau şi aveau foarte multă grijă de noi. Dupa aceea ne-am bucurat foarte mult de rezultate.
Aşa a fost în toate zilele de concurs. După zilele de concurs, pentru recreere, ne-am gândit că ar fi bine să mergem în Veneţia. Ajunşi acolo toţi am rămas uimiţi. Peste tot era numai apă. Am mers să vizităm diferite magazine şi Piaţa San Marco. Acolo am hrănit porumbeii care se urcau pe noi şi am mers cu vaporaşul. M-am simţit foarte bine în Veneţia. În ultima zi cele două maşini ne-au dus la aeroport si am plecat. Când am ajuns pe aeoroportul din Băneasa  părinţii împreună cu Domnul Ion ne-au aşteptat cu şampanie şi un imn care sper să schimbe România.

SFARSIT!!!





Imperialişti şi alegreţi la Maribor 2010 - de Vlăduţ Meşca ( Ţepeluş - 14 ani )


Deci să încep cu începutul. Am avut un concurs internaţional in Slovenia, Maribor. Concursul a ţinut trei zile şi toate perechile s-au întors victorioase (în jur de 22 de finale). Am plecat în jurul orei 8:00, cu maşina spre aeroport.
Aici toate bune şi frumoase, ne-am urcat în avion şi zbor plăcut „alegreţilor şi imperialiştilor”. Zborul cu avionul a fost ceva de neuitat. De sus de acolo oamenii nu se vedeau, iar maşinile erau ca nişte gândăcei. Ajunşi in Veneţia, am fost aşteptaţi de cei care au organizat concursul. De aici drumul l-am parcurs cu microbuzul. În microbuz am fost şapte persoane: Domnişoara Georgiana, Domnul Adrian, Bianca, Alex, Costin, Alin şi subsemnatul (Ţepeluş). A fost o călătorie distractivă pentru că ne-am jucat „fazan”, unde Bianca ne-a eliminat unul câte unul (pe băieţi); primul a fost Alin, al doilea Alex, al treilea Costin şi ultimul eu. În final Bianca şi domnişoara au ieşit victorioase. Am ajuns cu bine la hotel, în Maribor, unde am despachetat bagajele.
A doua zi dimineaţă ne-am pregătit pentru prima zi de concurs, domnişoara ne-a aranjat părul şi pentru asta îi mulţumim din suflet (fără ea am fi fost morţi). Concursul a fost greu şi obositor, dar eu şi Elena (Hellas) ne-am încurajat unul pe altul şi am trecut cu bine peste emoţii şi stres.
În toate cele trei zile de concurs, antrenorii au fost alături de noi şi ne-au dădăcit ca nişte adevăraţi părinţi. La întoarcerea din Maribor, ca drept răsplată pentru rezultatele obţinute, antrenorii ne-au răsplătit cu o mini-vacanţă de vis în Veneţia. Un oraş al apelor unde am vizitat Palatul Dogilor, Piaţa San Marco (cu o perlă scoasă de mine: „ce-i cu piaţa asta San Marco, aici se vând roşii şi castraveţi?”) Am văzut Podul Suspinelor, ne-am plimbat cu vaporaşul, am cumpărat suveniruri, iar seara am fost la o pizzerie şi am servit o pizza foarte gustoasă de la mama ei. Ne-am întors la hotelul unde eram cazaţi iar eu am dormit neîntors (ne mai luam în braţe, ne mai dădeam nişte picioare, nişte coate eu cu Alex şi Costin, dar una peste alta am dormit bine).
Ultima zi am mai cumpărat şi alte suveniruri pentru cei de acasă şi apoi am mers la aeroport. Eram în acelaşi timp bucuros pentru că mă întorceam acasă, dar şi foarte foarte trist pentru că ne despărţeam (oricum ne mai întâlnim şi la antrenamente, dar ne învăţasem cu toţii, eram ca o familie cu mai mulţi fraţi şi cu două perechi de părinţi).
Într-un final am ajuns în ţara noastră unde am fost aşteptaţi de o galerie de suporteri formată chiar din ai noştri părinţi.
În încheiere aş vrea să le mulţumesc antrenorilor că au fost alături de noi, că au avut grijă de noi mai ceva ca nişte părinţi  şi pentru că datorită lor am avut aceste rezultate foarte bune şi această mini-vacanţă de neuitat. Mulţumesc din suflet şi sper să mai avem ocazia  să mai mergem şi altă dată.



Această compunere a fost scrisă şi compusă de :
Meşca Vlăduţ (Ţepeluş)

Maribor 2010 - de Ştefania Teodorescu ( Bambi - 11 ani )

După ce am așteptat un an ca să mergem din nou la Maribor iată că a venit și acest moment <a fost şi a trecut foarte repede>. Iubesc faptul că pot merge cu alegreţii mei îndrăgiți și cu ai mei antrenori care dacă nu erau ei, eu nu cunoșteam atâtea şi nu aveam ocazia să merg în Maribor, Veneţia şi în multe alte locuri splendide.

          Călătoria a fost plăcută, mai ales că am zburat cu un avion roz (şic!) şi pentru că am fost împreuna cu Şvarţi, Hellas, Miţu, Ţepeluş şi Suspinel, încă un alegret şi un imperialist, adică Bianca şi Alex, compania alegreţilor mi-au făcut această călătorie să fie si mai frumoasă. De ce? Pentru că ei îmi sunt dragi.

Când am ajuns la hotel, în Maribor mi-am adus aminte de toate clipele petrecute în anul 2009 şi toate lucrurile hazlii pe care le-am făcut şi le-am spus.

              Antrenorii ne-au fost alături tot timpul şi au avut grijă de noi, au fost foarte buni  şi au ajuns să mănânce eugenia cu caşcaval pentru a avea noi destulă pâine. Ei au fost ca un Dumnezeu cu noi. Eu îi respect şi îi iubesc foarte mult pentru că întotdeauna sunt alături de noi la bine şi la rău.

              Concursurile au fost foarte grele deoarece am trecut la junior 1 şi pentru ca a fost concurenţă mare şi grea, dar să nu credeţi că nu am luat medalii, ba dimpotrivă am luat : 8 finale cu o medalie de aur, două de argint şi una de bronz, un loc 4, două locuri 5 şi un loc 6. A fost  bine dar se putea şi mai bine.

                Maribor şi Veneţia sunt ca nişte vise devenite realitate. Sunt nişte oraşe minunate, care merită să le vizitezi. Pizzeria era superbă mai ales că i-am aflat şi povestea. Oamenii de acolo erau foarte diferiţi de cei de la noi, ei erau cizelaţi şi nu vedeai pe nimeni ca scuipă seminţe pe stradă. Îmi aduc aminte de porumbelul Gică care îi era foarte drag lui Ţepeluş. Am avut ocazia să merg cu vaporaşu' pe canale şi am vazut Marea Adriatică şi foarte, foarte multe construcții  frumoase cum ar fi Podul Suspinelor de unde se uitau familiile pentru a vedea pentru ultima dată omul care era chemat la judecată.Tortul pe banda rulantă a fost foarte delicios, la fel ca apa de la robinet cu gust de apă plată.

            Cea mai hazlie întâmplare este aceea când eram la concurs şi ieşeam de la standard şi urma latino şi nu ştiam ce sa dansăm basic sau open, eram foarte derutaţi.
             Faptul că ieşim din ţară şi vedem altă lume alte locuri ne face să ne dezvoltăm caracterul să cunoaştem competitorii noştrii şi ce nivel are fiecare dansator. Este foarte important sa vezi şi altceva decât România.
            Mesajul meu pentru încheiere este următorul:
            - în anul care vine să vă de-a Dumnezeu numai cupe, medalii şi fericire pentru că fără fericire nu ar exista lumea. Alegreţi, să vă iubiţi antrenorii pentru că nu există pe lume oameni ca ei, asta vă asigur eu. Să vă ducă în Veneţia şi peste tot în lume şi să vă mai şi iubească, ca pe proprii lor copii. Eu îi iubesc şi îi asigur că îi voi iubi toată viața mea.

                                                     Cu dragoste,
                                                            Bambi

09 ianuarie, 2011

Am dansat la Maribor - de Alin Ion ( Suspinel - 15 ani )

Odată cu venirea sfârşitului de an, aşa cum am procedat şi în anul precedent, imperialiştii şi alegreţii şi-au făcut simţită  prezenţa prin rezultatele foarte bune obţinute la concursul International Maribor Open 2010 Slovenia.  Deplasarea noastră a avut loc, în acest an,de pe data de 9 decembrie până pe 14 decembrie.
Joi dimineaţa (9 decembrie), cu forţe proaspete, pregătit din toate punctele de vedere am plecat împreună cu tata spre aeroportul Băneasa din Bucureşti. Domnii antrenori Adrian Ciutoiu şi Georgiana Niculiţa urmau să ne preia în custodie pentru următoarele 5 zile.
Am călătorit din Bucureşti până  la Treviso (un sat din Italia) cu avionul. De la aeroport ne-au preluat două microbuze care ne-au dus până în Maribor. Din punct de vedere al transportului am călătorit foarte bine. În timpul zborului nu am avut parte de  turbulenţe sau de alte probleme, am avut ocazia să văd nişte peisaje excepţionale.Deplasarea cu cele două microbuze a fost la fel de plăcută cu ”excepţia” Biancăi Petrache care ne-a închis pe toţi (băieţii în special) la Fazan. Ne-am cazat, ca şi anul trecut, în hotelul care se numeste Pohorska Kavarna unde condiţiile au fost foarte bune iar gazdele s-au purtat atât de bine încât m-au făcut să mă simt ca ”acasă”.
Împreună cu Miţulica, Hellas, Ţepeluş, Bambi, Şvarţi, Bianca tropicana şi imperialistul Alex ne-am ajutat între noi  cât de mult s-a putut.
Domnii antrenori au avut grijă să mâncăm ceea ce trebuie, să ne culcăm la ora potrivită, să avem ţinutele pregătite, să arătăm impecabil şi multe altele.
Concursul a avut loc în aceeaşi sală dar în acest an mai frumos amenajată şi cu condiţii foarte bune pentru a concura. La concursurile IDSF Open, Open si nu numai, am concurat cu perechi puternice care vroiau, ca şi noi, să intre în finală. Rezultatele au fost pe măsura muncii noastre.
Lucrurile cu care m-a impresionat oraşul Maribor sunt ospitalitatea oamenilor  şi oraşul foarte curat şi civilizat.                                                                                                                                                                                                    Am avut şi o zi de relaxare în care am vizitat Veneţia. Veneţia înseamnă  pentru mine un loc încărcat cu amintiri şi sentimente a milioane de oameni care trec şi lasă în urma lor povestea fiecăruia. Este  un adevărat muzeu ”viu” care trebuie vizitat. Am fost cu toţii şi la o pizzerie unde am mâncat pizza ”de la mama ei”.
Pe italieni îi consider nişte persoane foarte agitate şi care vorbesc mult în schimb porumbeii  din piaţa San Marco erau prietenoşi cu cei care îi hrăneau.
Mă uitam la canalele străbătute de zecile de gondole care păreau a mă introduce într-un timp şi spaţiu de poveste.
Împreună am inventat şi un nou mod de a mânca tort şi l-am denumit „Tort pe bandă rulantă”. Fiecare îşi lua o porţie de tort diferită de a celorlalţi apoi o dădeam din mână în mână până când fiecare gusta din toate felurile.
Au fost multe lucruri care mi-au plăcut dar cel mai mult a fost participarea la Youth Standard iar întâmplarea cea mai hazlie a fost cu Şvarţi „Eu unde-mi pun cizmele? ”
Din punctul meu de vedere consider că acestă experienţă mă învaţă care este diferenţa dintre mine şi alţi oameni şi unde mai am de lucrat.
Vreau să le mulţumesc  din suflet domnilor antrenori Georgiana şi Adrian, d-nei Marelia şi nu în ultimul rând d-lui Mihai care au fost alături de noi în fiecare clipă!!!
                                                                                                                                       alegretul  Ion Alin

                                                                 

Prin străinătate - de Bianca Petrache ( Bianca tropicana - 11 ani )

  Salut! Sunt Bianca am 11 ani şi vreau să vă împărtăşesc puţin din amintirile mele legate de perioada în care am fost plecată!                     
  În dimineaţa plecării aşteptam cu nerăbdare să ajung în Maribor. M-am pregătit repede, iar în vreo 2 ore am ajuns la aeroport. Emoţiile erau evidente, deoarece era prima dată când călătoream cu avionul. Aşteptarea nu a fost mare, pentru că în puţin timp am urcat în avion. Jumătate din drum faţa mea a fost lipită de geamul micuţ al avionului. Priveliştea era minunată! A fost ca un vis, ce nu s-a sfarşit nici atunci când am aterizat în Veneţia. Ne-am îndreptat spre Maribor. Pe drum am jucat Fazan, închizându-i pe toţi băieţii ce jucau. A fost foarte uşor pentru că inventam cuvinte, cum ar fi “iconăres”, ce acum sunt în vocabularul din Biancopotamia, adică din ţara fondată de mine! Odată cu lăsarea întunericului maşinile în care călătoream s-au oprit la hotelul la care am fost cazaţi. Am intrat în cameră, ne-am organizat puţin, apoi am primit un bine-meritat somn, dupa o zi intreagă de călătorit.                                                                                     Prima zi de concurs a început cu emoţii, cel puţin pentru mine, deoarece nu am mai participat niciodată la o competiţie internaţională. Pe la prânz am pornit cu paşi repezi către sala de concurs! Cu ajutorul antrenorilor mei de excepţie, Adrian Ciutoiu şi Georgiana Niculiţă, am reuşit ,după doar două zile de antrenament cu Alex, să întrecem câteva perechi.                                                                           Eu şi partenerul meu, Alex, am scăpat foarte repede de emoţii, fiindcă am concurat doar în prima zi. Dar să nu credeţi că am stat degeaba! Am rămas lângă ring, pentru a-i susţine pe colegii noştri. Am stat mereu pe lânga ei şi i-am ajutat.
  Zilele petrecute în Maribor au trecut ca fulgerul…
   A venit şi ziua în care am plecat pentru o zi în Veneţia. Încercaţi să vă închipuiţi Veneţia. Vă dau un indiciu: este cel mai minunat loc din lume!
  Ne-am cazat, în sfârşit, la hotel. Să vă spun nişte lucruri foarte amuzante! Eu am ceva cu bureţii… oricând îi văd trebuie să mă frec pe faţă cu ei. Ce credeţi că am făcut? Am găsit unul şi mi-am dat cu el pe faţă! Dar de fapt ceea ce nu ştiam eu este că acela era un burete de pantofi!!! Costin, colegul nostru, s-a dus repede în baie să bea apă. După ce a ieşit, primele lui cuvinte au fost: “ce bună e apa asta plată de la robinet!”pentru că asta nu a fost suficient, Ţepeluş a întrebat: “Dar ce se vinde în piaţa San Marco? Legume?
  O zi a fost ca o ora în “Oraşul pe apă”. Maşinile erau defapt bărci în Veneţia, ce mergeau pe miile de canale.
  Am văzut Podul Alto, am mers pe Puntea suspinelor, am dat de mâncare porumbeilor în piaţa San Marco, dar nu în ultimul rând, ne-am plimbat cu vaporaşul; scuzaţi, cu autobuzul, pe canale.
   Toate aceste lucruri au fost posibile deoarece eu şi colegii mei am fost perseverenţi, şi cel mai important, noi Clubul Alegretto , avem CEI MAI BUNI ANTRENORI!

Maribor - de Elena Micu ( Miţulica - 14 ani )

          Ziua mult aşteptată venise! Când am plecat vremea era foarte bună . Zborul a fost excelent. Din Treviso am mers cu maşina până la Maribor.Ne-am cazat, iar apoi am mers la cumpărături.
Ospătaritele, la micul dejun şi în general, au  fost foarte drăguţi şi amabili cu noi.
          Domnii antrenori au avut grijă de noi ca şi cum am fi fost copiii lor. Ne puneau masa, aveau grijă la ce oră ne culcăm, să ne facem patul şi să lăsăm curat în urma noastră. Domnişoara ne-a făcut cele mai frumoase cocuri. A avut grijă să arătăm cât mai bine pe ring. La concurs ne-au ajutat să ne îmbrăcăm, să ne schimbăm florile de coc ( de la standard la latino şi invers ), să ne schimbăm numerele. Stăteau mereu lângă ring şi ne spuneau ce nu am făcut bine şi ce trebuie să facem ca să îmbumătăţim calitatea dansului. Au fost alături de noi mereu, chiar şi atunci când nu intram mai departe, nu luam locuri foarte bune, sau nu trăgeam destul de mult. Au avut grijă să nu ne lipsească nimic. Ne cumpărau apă, perie şi flecuri de pantofi. Ne puneau mâncare la noi. Au fost ca părinţii noştri, sau chiar mai mult.
          Concursul a durat trei zile. Stăteam de dimineaţă până seara. Concurenţa a fost mare, mai ales la tineret. Rezultatele au fost la unii foarte bune , iar la alţii nu tocmai bune.
          Pe lângă zilele obositoare de concurs, seara mâncam tort pe bandă rulantă. Fiecare îşi lua un anumit tip de tort şi prin rotaţie dădeam şi la alţii.
          Îmi doresc ca şi la anul să mai vin! ( Dar pentru asta trebuie să muncesc mult mai mult! )
          După cele trei zile de concurs am mers în Veneţia. Când am ajuns vremea era superbă. Soarele ca o minge de foc strălucea pe cerul azuriu fără un nor. După ce ne-am cazat, ne era foame, aşa că am mâncat fiecare copil un sendviş făcut de domnişoara Georgiana. Dar altă mâncare nu mai era decât...sticksuri, eugenii, nişte piept de pui şi puţin caşcaval. Domnul Adrian, ca să ne mai rămână nouă mâncare, a mâncat eugenie cu caşcaval şi piept de pui.         ( numia dumnealui ştie ce gust a avut! ). Costin a ţinut să ne dezvăluie un secret: apa de la robinet avea gust de apă plată! Bianca şi-a făcut pielea de pe faţă mai fină şi mai lucioasă cu un bureţel de pantofi, iar Vlăduţ era nedumerit ce se vinde în piaţa San Marco. « Sătui » de atâta mâncare am plecat să vizităm Veneţia. Domnişoara Georgiana şi domnul Adrian au fost ghizii noştri. Ne-au plimbat prin toată Veneţia. Am intrat chiar şi în muzeul lui Leonardo da Vinci. Piaţa San Marco a fost mirifică. Porumbeii blânzi şi prietenoşi se urcau în capul sau pe mâinile noastre dacă le dădeam de mâncare. Ne-am plimbat cu vaporaşul. A fost foarte frig, dar totuşi, am stat în spatele vaporaşului.  După am fost la o pizzerie. Ne era foarte foame.  Ospătarul, care era şi patronul restaurantului a fost foarte amabil cu noi. A fost foarte, foarte bună pizza, mai ales după o zi de mers în continuu prin Veneţia.
          Domnul Marian ne-a făcut o mulţime de poze!
          Am luat şi suveniruri pentru noi şi pentru cei de acasă.
          Nu a fost o singură întâmplare hazlie, sau una mai frumoasă, au fost multe şi la fel de frumoase şi mereu exista una...la fiecare minut ( sau ne aduceam aminte de altele de dinainte şi tot găseam  motiv de râs).
          În călătoria aceasta am cunoscut altă lume, peisaje splendide şi o mulţme de lucruri noi, dansatori foarte buni din toate ţările.
          Am văzut modele de rochii şi care este adevărata concurenţă.
          Experienţa pe care am trăit-o a fost uimitoare!

Dans la Maribor, 2010 - de Elena Marian ( Hellas Limoncita - 13 ani )

Dragi cititori, cum să vă spun?
M-a cuprins un dor de ducă nebun
Aşa că domnul Adrian ne-a luat bilete de zbor
Spre Treviso, un oraş cu aterizor.
Călătoria cu W!ZZ Air a fost minunată, 
Iar norii ne-au cântat o frumoasă sonată.
Mai apoi au fost străpunşi de piscurile Alpilor Italieni
”Puţin” mai înalţi decât ai noştri Apuseni
Şi suflând din răsputeri pe cer l-am scăpat de troieni.
La aeroport doi domni ne-au întâmpinat
Şi degrabă către înfriguratul Maribor noi am plecat.
La grandioşii Alpi, tot m-am uitat.
Tare mult m-au fascinat!
Numai că visul frumos mult nu a durat
Şi emoţiile m-au apucat.
Căci m-am trezit că aveam mult de concurat
Şi până la Pohorska grijile m-au frământat.
Bambi avea ochii mici de oboseală,
Miţu era cuprinsă de plictiseală,
Suspinel era bulversat de învălmăşeală,
Bianca se ocupa de al Biancopotamiei dicţionar,
Iar eu, de un banal chestionar.
Alex descoperea ale telefonului secrete,
Ţepeluş râdea pe ascuns de alegrete,
Iar Şvarţi se înfrupta înfometat dintr-un castravete.
A doua zi, Georgiana ne-a făcut deosebite coafuri
Şi de aceea îi mulţumesc în versuri.
Adrian tot a călcat cămăşi,
Băieţii fiind... cam puturoşi.
Deodată Suspinel a strigat, pe nerăsuflate:
- Fraţilor! Moş Nicolae ne-a adus halate !
Competiţia a decurs cum nu se putea mai bine
Pentru că ne-am îndopat cu Isostar şi vitamine.
De medaliile câştigate ce să mai zic?
Sunt  mai valoroase decât aurul dacic.
Georgiana a stat mereu lângă noi
Şi ne-a-ncurajat să fim la dans vioi.
A avut emoţii pentru noi
Şi ne-a purtat noroc asemeni unui trifoi cu patru foi.
Proba grea a fost  la < tineret >.
Concurenţii, înalţi, păreau suiţi pe taburet
Şi nu îmi vine să cred că peste doi ani va trebui să fim ca ei
Şi să fim la fel de grei.
Concursul când s-a terminat
Mintea dintr-o dată mi s-a luminat,
Dar mersul mi-a rămas ‘’dansat’’.
Când am ajuns la pensiune
Adrian ne-a cumpărat torturile cele mai bune
Pe care le-am mâncat într-un mare fel
Învârtite în dulce  carusel.
A doua zi visul avea să reînceapă.
 O excursie la Veneţia era aranjată.
Ne-am cazat la hotel Canal
Dar acolo nimic nu era banal,
Bianca a sesizat că tenul e mai fin şi de ‘’bon ton’’
Dacă îl freci cu bureţelul de pantofi cu silicon.
Bietul Şvarţi bău apă de la chiuvetă şi strigă deodată :
-  Mamăăă! Are gust de apă plată!
Când să mâncăm am constatat că pâinea s-a terminat
Chiar la domnul Adrian, care nu s-a lamentat
Şi eugenie cu caşcaval şi piept de pui a mâncat
Sendviş ‘’veneţian’’  fiind intitulat.
Nouă ore prin oraş am umblat
Şi multe locuri am vizitat.
Pe  Gică, porumbelul, l-am cunoscut
Iar Şvarţi multe  poze i-a făcut.
În mii de magazine am intrat,
Multe vitrine am admirat.
Măşti, magneţi, bijuterii din sticlă am cumpărat,
Apoi către piaţa San Marco ne-am îndreptat
Unde numai legume şi fructe nu s-au vândut
Aşa cum Ţepeluş a crezut.
În minunata bazilică San Marco ne-am rugat
Şi de frumuseţea ei ne-am mirat,
Iar  zglobiii porumbei pe noi s-au urcat
Şi dintr-o bezea imensă s-au înfruptat,
Apoi cu vaporaşul ne-am plimbat.
Dar o foame cruntă ne-a apucat
Aşa că la o pizzerie veche ne-am oprit
Şi chiciura din păr ni s-a topit.
Cu o pizza Quattro Formaggi foamea mi-am potolit.
În drumul spre hotel multe fotografii am făcut.
Acest shooting tare mult mi-a mai plăcut.
Când am ajuns ochii ni s-au închis îndată,
Iar dimineaţă ne-am trezit mai trişti ca niciodată
Pentru că trebuia să plecăm spre România degrabă
Şi, de tristeţe, n-am mai scos nicio silabă.
La aeroport ne-au aşteptat părinţii cu şampanie şi flori
Strigând o lozincă ce mi-a dat fiori.
- Cu ei se va schimba ! Rooomânia !
Cu noi, adică ! Chiar aşa?
Mulţumesc antrenorilor,
Care spre victorii ne-au purtat în zbor
Ne-au purtat de grijă şi ne-au însoţit la concurs
Şi cu ajutorul lor totul foarte bine a decurs.
Îi admir, le mulţumesc şi îi iubesc
Şi cred că antrenori ca ei n-am să mai găsesc,
De aceea mult îi preţuiesc.

.