Se afișează postările cu eticheta Dacă tăceam filozof rămâneam. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Dacă tăceam filozof rămâneam. Afișați toate postările

01 iulie, 2010

Apel umanitar către hoţul care îmi fură poze de pe blog !

 Simpatic şi naiv cum sunt, încrezător în buna credinţă a celor din jur, în dreptate şi adevăr, constat, acum câteva zile, dispariţia a trei fotografii. Două din ultima postare si una cu mine, făcută de organele de anchetă după ultima bancă pe care am  spart-o şi ultimul stâlp trântit la pământ în urma unei parcări laterale mai puţin inspirate. Ţin mult la poza asta pentru că mă defineşte. Celelalte două sunt, una cu distinsa  doamnă preşedintă a clubului Alegretto şi cealaltă cu cuplul ,scuzaţi cucufonia, cel  mai tare de dansatori pe care i-au văzut alegreţii în viaţa vieţilor lor, Adi şi Georgiana.Să nu încercaţi să-i muşcaţi că vă spargeţi dinţii! Fac un apel la omenia hoţului, să-mi înapoieze pozele pentru că sunt răvăşit total, la haine,la gânduri, la păr iar metafizicul meu este pe dos şi i se văd cusăturile, cusute de mântuială! Până atunci, o să pun o poză cu mine ,din copilăria mea frauduloasă. Pardon,frumoasă!. V-am pupat pe VISA CARD!
- Hoţule! Dă, mă , pozele!





03 mai, 2010

Despre mândrie şi cunoaştere

Spune o vorbă că, pe masură ce cunoşti mai mult, cu atât mai mult îţi dai seama cât de puţin cunoşti. Savanţii, oamenii de cultură, filozofii, părinţii religiilor au ştiut şi ştiu asta şi, cu timpul, au devenit din ce în ce mai modeşti şi... mai ursuzi.
Până la urmă cât putem cunoaşte ? Indiferent cât vom învăţa cantitatea de cunoştinţe dobândită va fi întodeauna finită. Dar oare câtă cunoaştere încape în universul, aşa zis, infinit ? Presupun, o cantitate, aşa zis, infinită. Şi atunci, o matematică simplă şi rece, la care nu m-am priceput niciodată, îmi dă un răspuns ateu:

Oricât vei cunoaşte orice număr finit, raportat la infinit tot ‘’0’’ ne dă.

   Deci, oameni buni, nu vă infatuaţi, nu are rost, nu veţi şti niciodată mare lucru, raportaţi-vă mereu la cei mai buni ca voi, la neamul vostru, la omenire, la infinit, la Dumnezeu şi vă veţi da repede seama!

PS
   Pentru cei disperaţi de concluzia pesimistă am o veste bună:
   Un grup de cercetători ( infatuaţi - n.a. !!! ) lucrează la teoria unui univers finit. Dacă le iese şi li se aprobă  ‘’proiectul’’ de către comunitatea internaţionala a oamenilor de ştiinţă  speranţele noastre de a promova de la rangul de ceva la rangul de cineva în univers se vor relansa şi, în fine, vom putea să afirmăm că ştim şi noi ceva despre ceva. Atunci o să avem de ce să fim mândri :
Vom avea suportul ştiinţific care ne va da tupeul de a ne raporta la universul, aşa zis, finit şi nu numai la cei mai slabi ca noi sau la noi înşine, cu  speranţa, temporar întemeiată, ca rezultatul să fie > 0!
                                                                                                                                                m62m
Se afișează postările cu eticheta Dacă tăceam filozof rămâneam. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Dacă tăceam filozof rămâneam. Afișați toate postările

01 iulie, 2010

Apel umanitar către hoţul care îmi fură poze de pe blog !

 Simpatic şi naiv cum sunt, încrezător în buna credinţă a celor din jur, în dreptate şi adevăr, constat, acum câteva zile, dispariţia a trei fotografii. Două din ultima postare si una cu mine, făcută de organele de anchetă după ultima bancă pe care am  spart-o şi ultimul stâlp trântit la pământ în urma unei parcări laterale mai puţin inspirate. Ţin mult la poza asta pentru că mă defineşte. Celelalte două sunt, una cu distinsa  doamnă preşedintă a clubului Alegretto şi cealaltă cu cuplul ,scuzaţi cucufonia, cel  mai tare de dansatori pe care i-au văzut alegreţii în viaţa vieţilor lor, Adi şi Georgiana.Să nu încercaţi să-i muşcaţi că vă spargeţi dinţii! Fac un apel la omenia hoţului, să-mi înapoieze pozele pentru că sunt răvăşit total, la haine,la gânduri, la păr iar metafizicul meu este pe dos şi i se văd cusăturile, cusute de mântuială! Până atunci, o să pun o poză cu mine ,din copilăria mea frauduloasă. Pardon,frumoasă!. V-am pupat pe VISA CARD!
- Hoţule! Dă, mă , pozele!





03 mai, 2010

Despre mândrie şi cunoaştere

Spune o vorbă că, pe masură ce cunoşti mai mult, cu atât mai mult îţi dai seama cât de puţin cunoşti. Savanţii, oamenii de cultură, filozofii, părinţii religiilor au ştiut şi ştiu asta şi, cu timpul, au devenit din ce în ce mai modeşti şi... mai ursuzi.
Până la urmă cât putem cunoaşte ? Indiferent cât vom învăţa cantitatea de cunoştinţe dobândită va fi întodeauna finită. Dar oare câtă cunoaştere încape în universul, aşa zis, infinit ? Presupun, o cantitate, aşa zis, infinită. Şi atunci, o matematică simplă şi rece, la care nu m-am priceput niciodată, îmi dă un răspuns ateu:

Oricât vei cunoaşte orice număr finit, raportat la infinit tot ‘’0’’ ne dă.

   Deci, oameni buni, nu vă infatuaţi, nu are rost, nu veţi şti niciodată mare lucru, raportaţi-vă mereu la cei mai buni ca voi, la neamul vostru, la omenire, la infinit, la Dumnezeu şi vă veţi da repede seama!

PS
   Pentru cei disperaţi de concluzia pesimistă am o veste bună:
   Un grup de cercetători ( infatuaţi - n.a. !!! ) lucrează la teoria unui univers finit. Dacă le iese şi li se aprobă  ‘’proiectul’’ de către comunitatea internaţionala a oamenilor de ştiinţă  speranţele noastre de a promova de la rangul de ceva la rangul de cineva în univers se vor relansa şi, în fine, vom putea să afirmăm că ştim şi noi ceva despre ceva. Atunci o să avem de ce să fim mândri :
Vom avea suportul ştiinţific care ne va da tupeul de a ne raporta la universul, aşa zis, finit şi nu numai la cei mai slabi ca noi sau la noi înşine, cu  speranţa, temporar întemeiată, ca rezultatul să fie > 0!
                                                                                                                                                m62m

.