07 noiembrie, 2014

Expoziția de fotografie „Ohrid“ la Biblioteca Națională a României


Școala de Poetică Fotografică „Francisc Mraz“ anunță vernisajul expoziției de fotografie „Ohrid“, ce reunește creațiile a  29 de fotografi care s-au deplasat în Macedonia și Albania pentru a imortaliza lacul Ohrid, declarat în anul 1979 parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.

Vernisajul va avea loc miercuri, 12 noiembrie 2014, ora 19.00, la Biblioteca Națională a României, iar expoziția va rămâne deschisă până la 1 decembrie 2014. Inaugurarea va avea loc în prezența Excelenței Sale Dl. Ambasador al Republicii Macedonia Dr. Pande Lazarevski.

Fără a avea o tematică impusă și fără a se avânta într-o vânătoare de imagini, singuri sau în grupuri mici, cei 29 de fotografi au scotocit curioși, privind, așteptând și extrăgând toate frumusețile care li s-au oferit. Nu au existat interdicții. Excursia a durat nouă zile, imensul lac Ohrid a fost înconjurat de nenumărate ori, s-au amestecat imagini macedonene și albaneze, țărani, pescari, turiști, călugări, meseriași și mulți care își ascundeau îndeletnicirile în ceainării și cafenele. Expoziția care a rezultat din această excursie este un portret al zonei lacului Ohrid, atipică, neturistică, necomercială, percepută și ilustrată în mod personal de fiecare dintre cei care au străbătut-o. Partener: Radio Romania Cultural.

Școala de Poetică Fotografică Francisc Mraz este locul unde se promovează estetica fotografica și arta in general, unde se propune o nouă abordare a fenomenului de imagine, îmbinând în mod ideal noțiuni de estetică și psihologie a percepției vizuale cu tehnica fotografică.

Fondatorii școlii, Francisc Mraz si Gyuri Ilinca ne întâmpină cu o viziune inedită asupra fotografiei ca purtătoare de atmosferă, sensibilitate, expresie și simțăminte. Aici s-a dezvoltat de-a lungul anilor o poetică fotografică ce este înțeleasă ca o sumă de mijloace estetice ce creează atmosfere- prin care alungăm convenționalul, dulcegăriile, epicul sau redarea neinterpretată a lumii.

Școala se face responsabilă pentru dezvoltarea intuiției, creativității și capacității de analiză în fotografie, având ca sprijin forța, personalitatea, delicatețea și umorul cursanților dar și abosolvenților ce rămân atașați de școală și continuă să participe la diferite evenimente și proiecte fotografice.

Anual sunt organizate tabere fotografice și excursii, atât în țară cât și în afară. Până acum școala a organizat tabere în: Lisabona, Sarajevo, Istanbul, Belgrad, Republica Moldova și Ohrid, în urma cărora au rezultat expoziții fie în orașul în care a avut loc tabăra fie în București (la Cărturești, Biblioteca Națională, Palatul Parlamentului, Muzeul Taranului Roman, etc).

       
 

30 martie, 2014

Expoziția fotopoetică '' Belgrad '' - București, aprilie 2014



Școala de Poetică Fotografică din București organizează anual excursii în orașe europene care într-un fel sau altul ne atrag atenția. Am vizitat Lisabona, Sarajevo, Istanbul, iar în luna mai, anul trecut, am fost seduși de Belgrad.

Ca de fiecare dată, noi, cei ce formăm familia fotopoeților din București, cei care prin mai multe niveluri de poetică fotografică parcurse, ne-am antrenat să simțim interioritatea, delicatețea și vigoarea acestui oraș. Am găsit și îndrăgit un Belgrad senin,  plin de o  rafinată amabilitate intelectuală și cu o splendidă disponibilitate de comunicare cu alte culturi.

Am scotocit cu o curioasă drăgălășenie prin multe colțisoare belgrădene și am extras cu drag toate frumusețile oferite. Nu am găsit interdicții. Am găsit un Belgrad, deschis, calm, bucuros să se arate nouă cu toată lumina lui interioară. Sper, că în această excursie de 10 zile, noi cei 24 de fotografi, să putem să va arătăm prin cele 60 de lucrări, un portret al Belgradului atipic, neturistic, necomercial, ci mai degrabă un portret delicat despre o ființă de care tocmai ne-am îndrăgostit.

Partenerul care cu generozitate a oferit găzduirea expoziției noastre, este Biblioteca Națională din București. Mulțumiri prietenești conducerii acestei instituții, o majestuoasă protectoare a artelor vizuale.

Fundația Culturală Societatea de Concerte Bistrița susține de 13 ani încercările noastre fotopoetice, un rol fundamental în această cooperare lungă avându-l Gavril Țărmure, președintele fundației.

Nu în ultimul rând, firmele AME Design și KODEX au făcut posibil caă sentimentele noastre fotografice să ajungă frumos pe perete.

Vernisajul expoziției va avea loc în 3 aprilie 2014, orele 18, la Biblioteca Națională a României, Bd. Unirii, nr. 22. Expoziția va fi deschisă până la sfârșitul lunii aprilie.

Francisc Mraz și Gyuri Ilinca,
coordonatorii Școlii de Poetică Fotografică din București.
Martie, 2014


30 mai, 2013

Interviu cu Francisc Mraz, fondatorul ''Şcolii de poetică fotografică-Francisc Mraz''

Francisc Mraz Ferko este fotograf, regizor, scenarist, director de imagine şi fondatorul Şcolii de Poetică Fotografică – un proiect unic, pe care îl descrie ca pe “un act de mare libertate, de iubire”. Susţine că fotografia de expresie este opusul instantaneului şi spune despre conceptualism că este contra artă. Interviul ce urmează a fost realizat cu ocazia Atelierului de Fotografie cu Francisc Mraz organizat la SinPRO (24-26 mai 2013), căruia dorim să îi mulţumim pe această cale. Fotografii din timpul Atelierului puteţi vedea pe pagina noastră de Facebook
De la film la fotografie şi invers: când aţi descoperit înclinaţia pentru cele două?
Francisc Mraz Ferko: Eu fiind o fire mai curioasă, îmi place să spun că sunt un întârziat permanent. Târziu am intrat la facultate (Academia deTeatru şi Film din Bucureşti – UNATC). Evident, cu aceeaşi mică întârziere am terminat-o pe la 38 de ani. În schimb, pe cât de întârziate fire şi soartă am, pe atât de spectaculoase sunt recuperările. Cred că niciunul dintre colegii mei, cu 15-20 de ani mai tineri decât mine, nu se pot lăuda acum cu aproape 60 de filme de scurtmetraj. Nu se pot lăuda cu performanţele didactice, profesorale, estetice şi poetice din domeniul fotografiei. Aş spune că, până la urmă, această maturizare, acest timp lăsat îmbogăţirii culturale, sunt foarte importante. Şcoala făcută mai târziu decât de obicei este mult mai fructuoasă. Practic, eu la facultate mi-am umplut goluri, pe când ceilalţi învăţau pe brânci. Învăţatul pe brânci nu este bun. Deloc! E o ingurgitare foarte forţaţă a noţiunilor, n-are eleganţă, n-are acea jucăuşenie, care aduce roade în final şi pune pecetea pe întreaga existenţă. Aşa că îi rog pe părinţii care vor ajunge la aceste cuvinte să nu grăbească soarta copiilor lor, să îi lase să se maturizeze. E adevărat: nu prin baruri, nu cu muzică din asta, uşoară, ci dacă văd că odraslele se îndreaptă către citit, către muzică serioasă sau filme de bună calitate, să le lase, pentru că atunci vor face cum trebuie facultatea. Fotografia a venit prima, a fost cea mai la îndemână manieră de a-mi exprima, de a-mi exersa personalitatea. Culmea este că, atunci când ea a fost singura mea modalitate de exprimare, i-am interogat personalitatea estetică deoarece, realmente, atât de democratică este arta fotografică (acum îi zic curajos “artă”), încât riscă să se declaseze din statutul de artă. O poate face oricine. Se pot face fotografii accidentale – păi nici o altă artă nu permite accidentul. Se învaţă relativ repede, dar puţini ajung la performanţă. Cât despre asocierea între fotografie şi film, în tinereţea mea spuneam că dacă voi ajunge să fac film, atunci fiecare imagine va fi o fotografie extraordinară. Prostii! Filmul are cu totul şi cu totul alte pedale, în care polisemia trebuie atinsă şi expresia cinematografică să înflorească, să devină virilă, puternică, juvenilă, tinerească, glumeaţă, serioasă şi tot ce îi trebuie oricărei arte. În schimb, fotografia m-a ajutat, mi-a inspirat anumite atitudini cinematografice şi anumite poziţionări îndrăzneţe în cadru. De când am iniţiat această Şcoală de Poetică Fotografică în Bucureşti, am evoluat enorm în introspecţia teoretică, inventând de-a dreptul structuri teoretice total noi şi care pot fi aplicate în câteva zile. La fel am făcut şi cu acest Atelier din Timişoara. În câteva zile, oamenii au înflorit, s-au disciplinat extraordinar în expresia fotografică, şi-au părăsit atitudinea neutră, mediocră, eufemistică. Până la urmă, eufemismul este cel mai mare pericol…
Din perspectiva dumneavoastră, credeţi că fotograful este un actor sau e un regizor?
F.M.F.: Nici, nici. Şi, şi. Regizor este de multe ori. Şi, de foarte multe ori, un regizor prost. Regia este o artă mare. E nevoie de subtilitate, modestie, smerenie. Dacă nu se dezvoltă această atitudine regizorală, se introduc nişte falsuri extreme în expresia fotografică. Manevrarea oamenilor după voinţa mea: adică iau un om fals şi îl introduc într-un ambient care nu este foarte specific, dar mie, personal, îmi place. Trebuie să reuşesc, să fac această convieţuire, aproape naturală între două entităţi disparate – un actor (subiectul fotografic) şi mediul. Regia în fotografie mai are încă o manieră de verificare, în momentul în care rezultatul este covârşitor, spendid, atunci nu mă interesează dacă se vede actul regiei. Fotografia este bună, puternică, iar actul regiei este bun, majestuos. În caz contrar, încep problemele. Şi atunci i-aş sfătui pe domnii care îşi regizează fotografiile s-o lase baltă.
Ce ne puteţi spune despre Şcoala de Poetică Fotografică din Bucureşti?
F.M.F.: Este un act de mare libertate, de iubire. Este o şcoală care se foloseşte de acest vehicul de a învăţa diverşi participanţi şi doritori despre poetica fotografică. Până la urmă, este o şcoală de formă, de redescoperire a propriei personalităţi.
Care este media de vârstă a studenţilor de la Şcoala de Poetică Fotografică?
F.M.F.: Dacă este să fac o medie a celor aproape 300 de absolvenţi ai Şcolii, ar fi 30 şi ceva de ani. Peste 95% sunt deja absolvenţi ai unei facultăţi. Marea majoritate vine să îşi redobândească sufletul. Sună puţin pretenţios, romantic, dar este o realitate. Eu în şcoală încerc să îi învăţ să îşi recapete capacitatea de a se bucura de obiecte, de oameni, de lume, de spaţii.
Cum definiţi fotografia de expresie?
F.M.F.: Fotografia de expresie este opusul instantaneului. Este o esenţializare. Instantaneul este un act uşor imbecil, în care se decupează cu grijă tot ce există în jurul milisecundei, care înseamnă fotografia. Înseamnă o curăţare de orice încărcătură, un act relativ stupid de izolare a vibraţiilor multiple care se întâmplă mereu între noi şi numai o biată milisecundă o fixează undeva. Aia nu e fotografie! Fotografia de expresie esenţializează timpi adiacenţi momentului. Într-o fotografie bună simt ceva din ce a fost înainte de acea milisecundă, simt o concluzie. Deci, inclusiv timpul, acţiunea şi atmosfera sunt esenţializate în minimum trei etape mari: prezent, trecut şi viitor. Asta e fotografia bună! Sigur, fotografia bună trebuie să se bazeze şi pe o compoziţie solidă, interesantă. Nu este suficient să coagulăm în jurul formelor, fenomenelor şi liniilor dominante. Trebuie să renunţăm la stupidităţi precum utilizarea exacerbată a secţiunii de aur, care rigidizează şi omoară fotografia. Secţiunea de aur trebuie cunoscută pentru a fi evitată! De obicei, fotografiile suferă de lipsă de dinamism, de vitalitate şi viaţă. Viaţa nu este nici antenaştere, nici post-moarte. Viaţa este după naştere şi înainte de moarte şi este specifică prin acţiuni opuse şi coexistentă între bucurii şi drame. Aceste lucruri se pot face întotdeauna prin esenţializare de mai mulţi timpi ai diverselor acţiuni şi atmosfere, prin această ocolire a mijloacelor de rigidizare a fotografiei.
Am aflat că, pe lângă fotografie şi film, mai aveţi şi alte pasiuni: alpinismul şi scufundările. 
F.M.F.: În jur de 10 ani am practicat alpinismul. Nu am fost niciodată un sportiv, un musculos. Dintotdeauna am practicat alpinismul poetic. Când din 10 în 10 metri, căţărându-te pe stâncă, se schimbă atmosfera spaţiului pe care îl cucereşti, la care ai permisiune să intri cu delicateţe şi prietenie, capeţi în suflet o mulţumire inimaginabilă, un sentiment de libertate. Nu este concurenţă, nu e dovedire. Cumva, alpinismul m-a condus la foarte cristalina poziţie pe care o am acum faţă de artă, în care exclud cu vehemenţă orice urmă de dovedire, de demonstraţie. În momentul în care cineva vrea să demonstreze ceva prin artă, a părăsit barca artei! Nu mai este artist, nu mai face artă. Tocmai din acest motiv voi atinge un punct extrem de dureros: toată Europa şi toată America “călăresc” pe această “iapă buboasă” şi urâtă a conceptualismului. În momentul în care se aplică conceptualismul, se ajunge la acea mârşavă lovitură de graţie, prin care comunicarea, spritualitatea sufletească (care este specifică artei, care trebuie să bucure la un nivel cât mai înalt publicul, consumatorul) decad la comunicarea socială, extraestetică. Orice artă care se numeşte conceptuală este lovită de nulitate, este contra artei. Cei care fac artă conceptuală şi o propagă sunt, în mare măsură, criminali. Ce sens are să dau drumul la şuvoaie întregi de eufemisme, în care îi laud pe unii doar ca să mă laude şi ei pe mine? Nu am nevoie. Nu mai am nevoie, slavă Domnului! Hai să spunem lucrurilor pe nume…
Odată cu practicarea alpinismului, care se consumă cu un efort fizic considerabil, pe care trebuie să îl reiei săptămână de săptămână, eu, pornind pe calea aceasta cu stat mult pe scaun, cu studii şi citit, scufundarea a venit ca o mică răsplată pentru toţi anii de sedentarism activ. Am cunoscut o lume foarte frumoasă, am apucat să ajung la brevet de nivel doi, în care am făcut şi scufundări de noapte, de adâncime. Făceam şi cursuri de fotografie subacvatică. În ultimul timp nici pentru asta nu prea mai este loc, pentru că am iniţiat şi anul de Meşterat, în cadrul Şcolii de Poetică Fotografică, în care studiem patru arte diferite de fotografie: muzică, pictură, proză si film – câte 15 capodopere din fiecare.
Ce i-aţi sfătui pe tinerii fotografi?
F.M.F.: Să asculte Bach. Să vadă, să consulte pictori de mare clasă cum sunt Matisse, Giotto, foviştii, în general, sau pictura parietală de acum 30.000 de ani. Matisse a fost un fovist pur-sânge, care a rămas astfel până în ultimul moment, la fel cum Monet a rămas impresionist până la moarte, introducând inovaţie şi fiind promotorul picturii abstracte, non-figurative. Să studieze Joan Miró! Până nu se joacă cu micile animăluţe ale lui Miró, omul parcă nu poate să fie în mod asumat şi intelectual jucăuş. Trebuie să citească Dostoievski, Tolstoi, Agopian, Bănulescu. Să vadă filmele lui Fellini! Menzel iarăşi cred că trebuie să fie studiat. Sunt, cel puţin, 20 de cineaşti care au, cel puţin, un film uriaş. În momentul în care consumă toate acestea, aproape fără efort pot să devină fotografi. Fără chestiile acestea, cu foarte multă “gimnastică” intelectuală şi fizică, să se străduiască să fie puţini performanţi ca fotografi, dar niciodată foarte buni. Ori trebuie să aibă o intuiţie nativă, neerodată de spaţiul urban, ori să se autoelastifice prin consum de înaltă estetică.
Credit foto: Imre Szabo

Preluare de pe SINPRO foto-video Romania (blog.sinpro.ro)

07 mai, 2013

Expoziţie ''Fotopoetica'', G6 la jumătatea anului. Bucureşti, Muzeul Literaturii Române, 9 mai 2013, ora 19

Expozitia "Jumatatea anului 2013" - a celei de-a sasea  promotii a
Scolii de Poetica Fotografica Francisc Mraz reuneste lucrarile
realizate de 24 dintre cursantii anului 2012-2013: Adrian
Constantinescu, Andreea Chirila, Andrei Cofas, Camelia Piloff,
Catalina Bulborea, Diana Cretu, Irina Bejenaru, Irina Buciu Irina
Popescu, Iulia Osman, Iulian Gospodin, Laura Dobrica, Leontina
Chiricioiu, Lucia Simion, Marcel Eremia, Maria Buciu, Mircea Amarascu,
Monica Finkelstein, Octav Borce, Raluca Pruna, Razvan Preda, Simona
Calu, Sorin Bejenaru, Steluta Popescu, sub coordonarea profesorilor
Francisc Mraz si Gyuri Ilinca. Selectia expusa cuprinde 60 de lucrari
prin care fiecare cursant isi prezinta viziunea proprie asupra
instrumentarului de expresie discutat pe parcursul primelor doua
module de curs. In consonanta cu spatiul si spiritul Muzeului National
al Literaturii Romane care gazduieste expozitia, fiecare fotografie se
asociaza sugestiv unor versuri desprinse din Poema Rondelurilor de
Alexandru Macedonski. Vernisajul expozitiei va avea loc miercuri, 9
mai 2013, ora 19.00 la Muzeul National al Literaturii Romane, Bd.
Dacia, nr. 12. Fotografiile vor putea fi vazute pana la 15 mai 2013.
Program de vizitare: marti-duminica 9.00-17.00, luni inchis.

25 februarie, 2013

Expoziţie de fotografie la galeria Kodex din Bucureşti, Calea Victoriei nr.122. Expun Cristina Irian,Dragoş Dumitrescu şi Ana Alexandrescu

Expoziţia va fi expusă în perioada 28 februarie-28 martie 2013.
Vernisajul, 28 februarie 2013, ora 19.
Nu ştiu ce lucrări se expun dar îi ştiu pe fotografi.
Mergeţi cu încredere, vă veţi bucura!


07 noiembrie, 2014

Expoziția de fotografie „Ohrid“ la Biblioteca Națională a României


Școala de Poetică Fotografică „Francisc Mraz“ anunță vernisajul expoziției de fotografie „Ohrid“, ce reunește creațiile a  29 de fotografi care s-au deplasat în Macedonia și Albania pentru a imortaliza lacul Ohrid, declarat în anul 1979 parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.

Vernisajul va avea loc miercuri, 12 noiembrie 2014, ora 19.00, la Biblioteca Națională a României, iar expoziția va rămâne deschisă până la 1 decembrie 2014. Inaugurarea va avea loc în prezența Excelenței Sale Dl. Ambasador al Republicii Macedonia Dr. Pande Lazarevski.

Fără a avea o tematică impusă și fără a se avânta într-o vânătoare de imagini, singuri sau în grupuri mici, cei 29 de fotografi au scotocit curioși, privind, așteptând și extrăgând toate frumusețile care li s-au oferit. Nu au existat interdicții. Excursia a durat nouă zile, imensul lac Ohrid a fost înconjurat de nenumărate ori, s-au amestecat imagini macedonene și albaneze, țărani, pescari, turiști, călugări, meseriași și mulți care își ascundeau îndeletnicirile în ceainării și cafenele. Expoziția care a rezultat din această excursie este un portret al zonei lacului Ohrid, atipică, neturistică, necomercială, percepută și ilustrată în mod personal de fiecare dintre cei care au străbătut-o. Partener: Radio Romania Cultural.

Școala de Poetică Fotografică Francisc Mraz este locul unde se promovează estetica fotografica și arta in general, unde se propune o nouă abordare a fenomenului de imagine, îmbinând în mod ideal noțiuni de estetică și psihologie a percepției vizuale cu tehnica fotografică.

Fondatorii școlii, Francisc Mraz si Gyuri Ilinca ne întâmpină cu o viziune inedită asupra fotografiei ca purtătoare de atmosferă, sensibilitate, expresie și simțăminte. Aici s-a dezvoltat de-a lungul anilor o poetică fotografică ce este înțeleasă ca o sumă de mijloace estetice ce creează atmosfere- prin care alungăm convenționalul, dulcegăriile, epicul sau redarea neinterpretată a lumii.

Școala se face responsabilă pentru dezvoltarea intuiției, creativității și capacității de analiză în fotografie, având ca sprijin forța, personalitatea, delicatețea și umorul cursanților dar și abosolvenților ce rămân atașați de școală și continuă să participe la diferite evenimente și proiecte fotografice.

Anual sunt organizate tabere fotografice și excursii, atât în țară cât și în afară. Până acum școala a organizat tabere în: Lisabona, Sarajevo, Istanbul, Belgrad, Republica Moldova și Ohrid, în urma cărora au rezultat expoziții fie în orașul în care a avut loc tabăra fie în București (la Cărturești, Biblioteca Națională, Palatul Parlamentului, Muzeul Taranului Roman, etc).

       
 

30 martie, 2014

Expoziția fotopoetică '' Belgrad '' - București, aprilie 2014



Școala de Poetică Fotografică din București organizează anual excursii în orașe europene care într-un fel sau altul ne atrag atenția. Am vizitat Lisabona, Sarajevo, Istanbul, iar în luna mai, anul trecut, am fost seduși de Belgrad.

Ca de fiecare dată, noi, cei ce formăm familia fotopoeților din București, cei care prin mai multe niveluri de poetică fotografică parcurse, ne-am antrenat să simțim interioritatea, delicatețea și vigoarea acestui oraș. Am găsit și îndrăgit un Belgrad senin,  plin de o  rafinată amabilitate intelectuală și cu o splendidă disponibilitate de comunicare cu alte culturi.

Am scotocit cu o curioasă drăgălășenie prin multe colțisoare belgrădene și am extras cu drag toate frumusețile oferite. Nu am găsit interdicții. Am găsit un Belgrad, deschis, calm, bucuros să se arate nouă cu toată lumina lui interioară. Sper, că în această excursie de 10 zile, noi cei 24 de fotografi, să putem să va arătăm prin cele 60 de lucrări, un portret al Belgradului atipic, neturistic, necomercial, ci mai degrabă un portret delicat despre o ființă de care tocmai ne-am îndrăgostit.

Partenerul care cu generozitate a oferit găzduirea expoziției noastre, este Biblioteca Națională din București. Mulțumiri prietenești conducerii acestei instituții, o majestuoasă protectoare a artelor vizuale.

Fundația Culturală Societatea de Concerte Bistrița susține de 13 ani încercările noastre fotopoetice, un rol fundamental în această cooperare lungă avându-l Gavril Țărmure, președintele fundației.

Nu în ultimul rând, firmele AME Design și KODEX au făcut posibil caă sentimentele noastre fotografice să ajungă frumos pe perete.

Vernisajul expoziției va avea loc în 3 aprilie 2014, orele 18, la Biblioteca Națională a României, Bd. Unirii, nr. 22. Expoziția va fi deschisă până la sfârșitul lunii aprilie.

Francisc Mraz și Gyuri Ilinca,
coordonatorii Școlii de Poetică Fotografică din București.
Martie, 2014


30 mai, 2013

Interviu cu Francisc Mraz, fondatorul ''Şcolii de poetică fotografică-Francisc Mraz''

Francisc Mraz Ferko este fotograf, regizor, scenarist, director de imagine şi fondatorul Şcolii de Poetică Fotografică – un proiect unic, pe care îl descrie ca pe “un act de mare libertate, de iubire”. Susţine că fotografia de expresie este opusul instantaneului şi spune despre conceptualism că este contra artă. Interviul ce urmează a fost realizat cu ocazia Atelierului de Fotografie cu Francisc Mraz organizat la SinPRO (24-26 mai 2013), căruia dorim să îi mulţumim pe această cale. Fotografii din timpul Atelierului puteţi vedea pe pagina noastră de Facebook
De la film la fotografie şi invers: când aţi descoperit înclinaţia pentru cele două?
Francisc Mraz Ferko: Eu fiind o fire mai curioasă, îmi place să spun că sunt un întârziat permanent. Târziu am intrat la facultate (Academia deTeatru şi Film din Bucureşti – UNATC). Evident, cu aceeaşi mică întârziere am terminat-o pe la 38 de ani. În schimb, pe cât de întârziate fire şi soartă am, pe atât de spectaculoase sunt recuperările. Cred că niciunul dintre colegii mei, cu 15-20 de ani mai tineri decât mine, nu se pot lăuda acum cu aproape 60 de filme de scurtmetraj. Nu se pot lăuda cu performanţele didactice, profesorale, estetice şi poetice din domeniul fotografiei. Aş spune că, până la urmă, această maturizare, acest timp lăsat îmbogăţirii culturale, sunt foarte importante. Şcoala făcută mai târziu decât de obicei este mult mai fructuoasă. Practic, eu la facultate mi-am umplut goluri, pe când ceilalţi învăţau pe brânci. Învăţatul pe brânci nu este bun. Deloc! E o ingurgitare foarte forţaţă a noţiunilor, n-are eleganţă, n-are acea jucăuşenie, care aduce roade în final şi pune pecetea pe întreaga existenţă. Aşa că îi rog pe părinţii care vor ajunge la aceste cuvinte să nu grăbească soarta copiilor lor, să îi lase să se maturizeze. E adevărat: nu prin baruri, nu cu muzică din asta, uşoară, ci dacă văd că odraslele se îndreaptă către citit, către muzică serioasă sau filme de bună calitate, să le lase, pentru că atunci vor face cum trebuie facultatea. Fotografia a venit prima, a fost cea mai la îndemână manieră de a-mi exprima, de a-mi exersa personalitatea. Culmea este că, atunci când ea a fost singura mea modalitate de exprimare, i-am interogat personalitatea estetică deoarece, realmente, atât de democratică este arta fotografică (acum îi zic curajos “artă”), încât riscă să se declaseze din statutul de artă. O poate face oricine. Se pot face fotografii accidentale – păi nici o altă artă nu permite accidentul. Se învaţă relativ repede, dar puţini ajung la performanţă. Cât despre asocierea între fotografie şi film, în tinereţea mea spuneam că dacă voi ajunge să fac film, atunci fiecare imagine va fi o fotografie extraordinară. Prostii! Filmul are cu totul şi cu totul alte pedale, în care polisemia trebuie atinsă şi expresia cinematografică să înflorească, să devină virilă, puternică, juvenilă, tinerească, glumeaţă, serioasă şi tot ce îi trebuie oricărei arte. În schimb, fotografia m-a ajutat, mi-a inspirat anumite atitudini cinematografice şi anumite poziţionări îndrăzneţe în cadru. De când am iniţiat această Şcoală de Poetică Fotografică în Bucureşti, am evoluat enorm în introspecţia teoretică, inventând de-a dreptul structuri teoretice total noi şi care pot fi aplicate în câteva zile. La fel am făcut şi cu acest Atelier din Timişoara. În câteva zile, oamenii au înflorit, s-au disciplinat extraordinar în expresia fotografică, şi-au părăsit atitudinea neutră, mediocră, eufemistică. Până la urmă, eufemismul este cel mai mare pericol…
Din perspectiva dumneavoastră, credeţi că fotograful este un actor sau e un regizor?
F.M.F.: Nici, nici. Şi, şi. Regizor este de multe ori. Şi, de foarte multe ori, un regizor prost. Regia este o artă mare. E nevoie de subtilitate, modestie, smerenie. Dacă nu se dezvoltă această atitudine regizorală, se introduc nişte falsuri extreme în expresia fotografică. Manevrarea oamenilor după voinţa mea: adică iau un om fals şi îl introduc într-un ambient care nu este foarte specific, dar mie, personal, îmi place. Trebuie să reuşesc, să fac această convieţuire, aproape naturală între două entităţi disparate – un actor (subiectul fotografic) şi mediul. Regia în fotografie mai are încă o manieră de verificare, în momentul în care rezultatul este covârşitor, spendid, atunci nu mă interesează dacă se vede actul regiei. Fotografia este bună, puternică, iar actul regiei este bun, majestuos. În caz contrar, încep problemele. Şi atunci i-aş sfătui pe domnii care îşi regizează fotografiile s-o lase baltă.
Ce ne puteţi spune despre Şcoala de Poetică Fotografică din Bucureşti?
F.M.F.: Este un act de mare libertate, de iubire. Este o şcoală care se foloseşte de acest vehicul de a învăţa diverşi participanţi şi doritori despre poetica fotografică. Până la urmă, este o şcoală de formă, de redescoperire a propriei personalităţi.
Care este media de vârstă a studenţilor de la Şcoala de Poetică Fotografică?
F.M.F.: Dacă este să fac o medie a celor aproape 300 de absolvenţi ai Şcolii, ar fi 30 şi ceva de ani. Peste 95% sunt deja absolvenţi ai unei facultăţi. Marea majoritate vine să îşi redobândească sufletul. Sună puţin pretenţios, romantic, dar este o realitate. Eu în şcoală încerc să îi învăţ să îşi recapete capacitatea de a se bucura de obiecte, de oameni, de lume, de spaţii.
Cum definiţi fotografia de expresie?
F.M.F.: Fotografia de expresie este opusul instantaneului. Este o esenţializare. Instantaneul este un act uşor imbecil, în care se decupează cu grijă tot ce există în jurul milisecundei, care înseamnă fotografia. Înseamnă o curăţare de orice încărcătură, un act relativ stupid de izolare a vibraţiilor multiple care se întâmplă mereu între noi şi numai o biată milisecundă o fixează undeva. Aia nu e fotografie! Fotografia de expresie esenţializează timpi adiacenţi momentului. Într-o fotografie bună simt ceva din ce a fost înainte de acea milisecundă, simt o concluzie. Deci, inclusiv timpul, acţiunea şi atmosfera sunt esenţializate în minimum trei etape mari: prezent, trecut şi viitor. Asta e fotografia bună! Sigur, fotografia bună trebuie să se bazeze şi pe o compoziţie solidă, interesantă. Nu este suficient să coagulăm în jurul formelor, fenomenelor şi liniilor dominante. Trebuie să renunţăm la stupidităţi precum utilizarea exacerbată a secţiunii de aur, care rigidizează şi omoară fotografia. Secţiunea de aur trebuie cunoscută pentru a fi evitată! De obicei, fotografiile suferă de lipsă de dinamism, de vitalitate şi viaţă. Viaţa nu este nici antenaştere, nici post-moarte. Viaţa este după naştere şi înainte de moarte şi este specifică prin acţiuni opuse şi coexistentă între bucurii şi drame. Aceste lucruri se pot face întotdeauna prin esenţializare de mai mulţi timpi ai diverselor acţiuni şi atmosfere, prin această ocolire a mijloacelor de rigidizare a fotografiei.
Am aflat că, pe lângă fotografie şi film, mai aveţi şi alte pasiuni: alpinismul şi scufundările. 
F.M.F.: În jur de 10 ani am practicat alpinismul. Nu am fost niciodată un sportiv, un musculos. Dintotdeauna am practicat alpinismul poetic. Când din 10 în 10 metri, căţărându-te pe stâncă, se schimbă atmosfera spaţiului pe care îl cucereşti, la care ai permisiune să intri cu delicateţe şi prietenie, capeţi în suflet o mulţumire inimaginabilă, un sentiment de libertate. Nu este concurenţă, nu e dovedire. Cumva, alpinismul m-a condus la foarte cristalina poziţie pe care o am acum faţă de artă, în care exclud cu vehemenţă orice urmă de dovedire, de demonstraţie. În momentul în care cineva vrea să demonstreze ceva prin artă, a părăsit barca artei! Nu mai este artist, nu mai face artă. Tocmai din acest motiv voi atinge un punct extrem de dureros: toată Europa şi toată America “călăresc” pe această “iapă buboasă” şi urâtă a conceptualismului. În momentul în care se aplică conceptualismul, se ajunge la acea mârşavă lovitură de graţie, prin care comunicarea, spritualitatea sufletească (care este specifică artei, care trebuie să bucure la un nivel cât mai înalt publicul, consumatorul) decad la comunicarea socială, extraestetică. Orice artă care se numeşte conceptuală este lovită de nulitate, este contra artei. Cei care fac artă conceptuală şi o propagă sunt, în mare măsură, criminali. Ce sens are să dau drumul la şuvoaie întregi de eufemisme, în care îi laud pe unii doar ca să mă laude şi ei pe mine? Nu am nevoie. Nu mai am nevoie, slavă Domnului! Hai să spunem lucrurilor pe nume…
Odată cu practicarea alpinismului, care se consumă cu un efort fizic considerabil, pe care trebuie să îl reiei săptămână de săptămână, eu, pornind pe calea aceasta cu stat mult pe scaun, cu studii şi citit, scufundarea a venit ca o mică răsplată pentru toţi anii de sedentarism activ. Am cunoscut o lume foarte frumoasă, am apucat să ajung la brevet de nivel doi, în care am făcut şi scufundări de noapte, de adâncime. Făceam şi cursuri de fotografie subacvatică. În ultimul timp nici pentru asta nu prea mai este loc, pentru că am iniţiat şi anul de Meşterat, în cadrul Şcolii de Poetică Fotografică, în care studiem patru arte diferite de fotografie: muzică, pictură, proză si film – câte 15 capodopere din fiecare.
Ce i-aţi sfătui pe tinerii fotografi?
F.M.F.: Să asculte Bach. Să vadă, să consulte pictori de mare clasă cum sunt Matisse, Giotto, foviştii, în general, sau pictura parietală de acum 30.000 de ani. Matisse a fost un fovist pur-sânge, care a rămas astfel până în ultimul moment, la fel cum Monet a rămas impresionist până la moarte, introducând inovaţie şi fiind promotorul picturii abstracte, non-figurative. Să studieze Joan Miró! Până nu se joacă cu micile animăluţe ale lui Miró, omul parcă nu poate să fie în mod asumat şi intelectual jucăuş. Trebuie să citească Dostoievski, Tolstoi, Agopian, Bănulescu. Să vadă filmele lui Fellini! Menzel iarăşi cred că trebuie să fie studiat. Sunt, cel puţin, 20 de cineaşti care au, cel puţin, un film uriaş. În momentul în care consumă toate acestea, aproape fără efort pot să devină fotografi. Fără chestiile acestea, cu foarte multă “gimnastică” intelectuală şi fizică, să se străduiască să fie puţini performanţi ca fotografi, dar niciodată foarte buni. Ori trebuie să aibă o intuiţie nativă, neerodată de spaţiul urban, ori să se autoelastifice prin consum de înaltă estetică.
Credit foto: Imre Szabo

Preluare de pe SINPRO foto-video Romania (blog.sinpro.ro)

07 mai, 2013

Expoziţie ''Fotopoetica'', G6 la jumătatea anului. Bucureşti, Muzeul Literaturii Române, 9 mai 2013, ora 19

Expozitia "Jumatatea anului 2013" - a celei de-a sasea  promotii a
Scolii de Poetica Fotografica Francisc Mraz reuneste lucrarile
realizate de 24 dintre cursantii anului 2012-2013: Adrian
Constantinescu, Andreea Chirila, Andrei Cofas, Camelia Piloff,
Catalina Bulborea, Diana Cretu, Irina Bejenaru, Irina Buciu Irina
Popescu, Iulia Osman, Iulian Gospodin, Laura Dobrica, Leontina
Chiricioiu, Lucia Simion, Marcel Eremia, Maria Buciu, Mircea Amarascu,
Monica Finkelstein, Octav Borce, Raluca Pruna, Razvan Preda, Simona
Calu, Sorin Bejenaru, Steluta Popescu, sub coordonarea profesorilor
Francisc Mraz si Gyuri Ilinca. Selectia expusa cuprinde 60 de lucrari
prin care fiecare cursant isi prezinta viziunea proprie asupra
instrumentarului de expresie discutat pe parcursul primelor doua
module de curs. In consonanta cu spatiul si spiritul Muzeului National
al Literaturii Romane care gazduieste expozitia, fiecare fotografie se
asociaza sugestiv unor versuri desprinse din Poema Rondelurilor de
Alexandru Macedonski. Vernisajul expozitiei va avea loc miercuri, 9
mai 2013, ora 19.00 la Muzeul National al Literaturii Romane, Bd.
Dacia, nr. 12. Fotografiile vor putea fi vazute pana la 15 mai 2013.
Program de vizitare: marti-duminica 9.00-17.00, luni inchis.

25 februarie, 2013

Expoziţie de fotografie la galeria Kodex din Bucureşti, Calea Victoriei nr.122. Expun Cristina Irian,Dragoş Dumitrescu şi Ana Alexandrescu

Expoziţia va fi expusă în perioada 28 februarie-28 martie 2013.
Vernisajul, 28 februarie 2013, ora 19.
Nu ştiu ce lucrări se expun dar îi ştiu pe fotografi.
Mergeţi cu încredere, vă veţi bucura!


.