Am onoarea şi bucuria de a expune şi eu 3 fotografii alaturi de colegii mei din şcoală.
17 mai, 2011
Expoziţia de jumătate de an a şcolii de ''Poetică Fotografică'' - Francisc Mraz
Am onoarea şi bucuria de a expune şi eu 3 fotografii alaturi de colegii mei din şcoală.
17 mai, 2011
Expoziţia de jumătate de an a şcolii de ''Poetică Fotografică'' - Francisc Mraz
Am onoarea şi bucuria de a expune şi eu 3 fotografii alaturi de colegii mei din şcoală.
2 comentarii :
Mihai, moshule, ce radiografie a cursului ai reusit sa faci :) Thumbs up! Pina la urma cum a ramas cu iesirea? Te imbratisez, w/e fain!
RăspundețiȘtergereStii, reciteam acum postul tau si ma gandeam ... cred ca trebuia sa scrii ca "developarea" de care vorbesti acolo se produce intr-o alta lumina, ... una pe care nu o cunosteam sau poate doar o banuiam sau chiar o invidiam la altii (eu recunosc asta) ... adevarul e ca si culorile-mi par altfel, mai multe si mai pline, ... iar locuri in care alta data as fi spus ca nu are nici un sens sa zabovesc, acum imi fac cu ochiul, parca toate curg si se inlantuiesc si soptesc sa mai stau o clipa, ca sigur se va petrece ceva acolo ... si culmea, chiar se petrece, de cele mai multe ori, lasandu-ma aproape cu gura cascata. E ca un mic pas catre nebunie, dar una frumoasa, calda, in care ai vrea sa te imersezi complet, pina la uitare. E o nebunie cautata, poate dorita de ceva vreme, rivnita cumva pe-ascuns. Admir pozele grupului, sincer va admir pe toti si ma bucur ca sunt printre voi ... luni seara cand am trecut din nou in revista pozele cu Gyuri imi venea sa strig la un moment dat, "bai frate, ce poze faine faceti, si ce bucurie sa le vad!". Si-acum, o sa le vedem pe pereti :) Nu pot sa cred! :)
RăspundețiȘtergere
Mihai, moshule, ce radiografie a cursului ai reusit sa faci :) Thumbs up! Pina la urma cum a ramas cu iesirea? Te imbratisez, w/e fain!
RăspundețiȘtergereStii, reciteam acum postul tau si ma gandeam ... cred ca trebuia sa scrii ca "developarea" de care vorbesti acolo se produce intr-o alta lumina, ... una pe care nu o cunosteam sau poate doar o banuiam sau chiar o invidiam la altii (eu recunosc asta) ... adevarul e ca si culorile-mi par altfel, mai multe si mai pline, ... iar locuri in care alta data as fi spus ca nu are nici un sens sa zabovesc, acum imi fac cu ochiul, parca toate curg si se inlantuiesc si soptesc sa mai stau o clipa, ca sigur se va petrece ceva acolo ... si culmea, chiar se petrece, de cele mai multe ori, lasandu-ma aproape cu gura cascata. E ca un mic pas catre nebunie, dar una frumoasa, calda, in care ai vrea sa te imersezi complet, pina la uitare. E o nebunie cautata, poate dorita de ceva vreme, rivnita cumva pe-ascuns. Admir pozele grupului, sincer va admir pe toti si ma bucur ca sunt printre voi ... luni seara cand am trecut din nou in revista pozele cu Gyuri imi venea sa strig la un moment dat, "bai frate, ce poze faine faceti, si ce bucurie sa le vad!". Si-acum, o sa le vedem pe pereti :) Nu pot sa cred! :)
RăspundețiȘtergere