Maribor 2010 - de Ştefania Teodorescu ( Bambi - 11 ani )

După ce am așteptat un an ca să mergem din nou la Maribor iată că a venit și acest moment <a fost şi a trecut foarte repede>. Iubesc faptul că pot merge cu alegreţii mei îndrăgiți și cu ai mei antrenori care dacă nu erau ei, eu nu cunoșteam atâtea şi nu aveam ocazia să merg în Maribor, Veneţia şi în multe alte locuri splendide.

          Călătoria a fost plăcută, mai ales că am zburat cu un avion roz (şic!) şi pentru că am fost împreuna cu Şvarţi, Hellas, Miţu, Ţepeluş şi Suspinel, încă un alegret şi un imperialist, adică Bianca şi Alex, compania alegreţilor mi-au făcut această călătorie să fie si mai frumoasă. De ce? Pentru că ei îmi sunt dragi.

Când am ajuns la hotel, în Maribor mi-am adus aminte de toate clipele petrecute în anul 2009 şi toate lucrurile hazlii pe care le-am făcut şi le-am spus.

              Antrenorii ne-au fost alături tot timpul şi au avut grijă de noi, au fost foarte buni  şi au ajuns să mănânce eugenia cu caşcaval pentru a avea noi destulă pâine. Ei au fost ca un Dumnezeu cu noi. Eu îi respect şi îi iubesc foarte mult pentru că întotdeauna sunt alături de noi la bine şi la rău.

              Concursurile au fost foarte grele deoarece am trecut la junior 1 şi pentru ca a fost concurenţă mare şi grea, dar să nu credeţi că nu am luat medalii, ba dimpotrivă am luat : 8 finale cu o medalie de aur, două de argint şi una de bronz, un loc 4, două locuri 5 şi un loc 6. A fost  bine dar se putea şi mai bine.

                Maribor şi Veneţia sunt ca nişte vise devenite realitate. Sunt nişte oraşe minunate, care merită să le vizitezi. Pizzeria era superbă mai ales că i-am aflat şi povestea. Oamenii de acolo erau foarte diferiţi de cei de la noi, ei erau cizelaţi şi nu vedeai pe nimeni ca scuipă seminţe pe stradă. Îmi aduc aminte de porumbelul Gică care îi era foarte drag lui Ţepeluş. Am avut ocazia să merg cu vaporaşu' pe canale şi am vazut Marea Adriatică şi foarte, foarte multe construcții  frumoase cum ar fi Podul Suspinelor de unde se uitau familiile pentru a vedea pentru ultima dată omul care era chemat la judecată.Tortul pe banda rulantă a fost foarte delicios, la fel ca apa de la robinet cu gust de apă plată.

            Cea mai hazlie întâmplare este aceea când eram la concurs şi ieşeam de la standard şi urma latino şi nu ştiam ce sa dansăm basic sau open, eram foarte derutaţi.
             Faptul că ieşim din ţară şi vedem altă lume alte locuri ne face să ne dezvoltăm caracterul să cunoaştem competitorii noştrii şi ce nivel are fiecare dansator. Este foarte important sa vezi şi altceva decât România.
            Mesajul meu pentru încheiere este următorul:
            - în anul care vine să vă de-a Dumnezeu numai cupe, medalii şi fericire pentru că fără fericire nu ar exista lumea. Alegreţi, să vă iubiţi antrenorii pentru că nu există pe lume oameni ca ei, asta vă asigur eu. Să vă ducă în Veneţia şi peste tot în lume şi să vă mai şi iubească, ca pe proprii lor copii. Eu îi iubesc şi îi asigur că îi voi iubi toată viața mea.

                                                     Cu dragoste,
                                                            Bambi

Am dansat la Maribor - de Alin Ion ( Suspinel - 15 ani )

Odată cu venirea sfârşitului de an, aşa cum am procedat şi în anul precedent, imperialiştii şi alegreţii şi-au făcut simţită  prezenţa prin rezultatele foarte bune obţinute la concursul International Maribor Open 2010 Slovenia.  Deplasarea noastră a avut loc, în acest an,de pe data de 9 decembrie până pe 14 decembrie.

Joi dimineaţa (9 decembrie), cu forţe proaspete, pregătit din toate punctele de vedere am plecat împreună cu tata spre aeroportul Băneasa din Bucureşti. Domnii antrenori Adrian Ciutoiu şi Georgiana Niculiţa urmau să ne preia în custodie pentru următoarele 5 zile.

Am călătorit din Bucureşti până  la Treviso (un sat din Italia) cu avionul. De la aeroport ne-au preluat două microbuze care ne-au dus până în Maribor. Din punct de vedere al transportului am călătorit foarte bine. În timpul zborului nu am avut parte de  turbulenţe sau de alte probleme, am avut ocazia să văd nişte peisaje excepţionale.Deplasarea cu cele două microbuze a fost la fel de plăcută cu ”excepţia” Biancăi Petrache care ne-a închis pe toţi (băieţii în special) la Fazan. Ne-am cazat, ca şi anul trecut, în hotelul care se numeste Pohorska Kavarna unde condiţiile au fost foarte bune iar gazdele s-au purtat atât de bine încât m-au făcut să mă simt ca ”acasă”.

Împreună cu Miţulica, Hellas, Ţepeluş, Bambi, Şvarţi, Bianca tropicana şi imperialistul Alex ne-am ajutat între noi  cât de mult s-a putut.

Domnii antrenori au avut grijă să mâncăm ceea ce trebuie, să ne culcăm la ora potrivită, să avem ţinutele pregătite, să arătăm impecabil şi multe altele.

Concursul a avut loc în aceeaşi sală dar în acest an mai frumos amenajată şi cu condiţii foarte bune pentru a concura. La concursurile IDSF Open, Open si nu numai, am concurat cu perechi puternice care vroiau, ca şi noi, să intre în finală. Rezultatele au fost pe măsura muncii noastre.

Lucrurile cu care m-a impresionat oraşul Maribor sunt ospitalitatea oamenilor  şi oraşul foarte curat şi civilizat.                                                                                                                                                                                                    Am avut şi o zi de relaxare în care am vizitat Veneţia. Veneţia înseamnă  pentru mine un loc încărcat cu amintiri şi sentimente a milioane de oameni care trec şi lasă în urma lor povestea fiecăruia. Este  un adevărat muzeu ”viu” care trebuie vizitat. Am fost cu toţii şi la o pizzerie unde am mâncat pizza ”de la mama ei”.

Pe italieni îi consider nişte persoane foarte agitate şi care vorbesc mult în schimb porumbeii  din piaţa San Marco erau prietenoşi cu cei care îi hrăneau.

Mă uitam la canalele străbătute de zecile de gondole care păreau a mă introduce într-un timp şi spaţiu de poveste.

Împreună am inventat şi un nou mod de a mânca tort şi l-am denumit „Tort pe bandă rulantă”. Fiecare îşi lua o porţie de tort diferită de a celorlalţi apoi o dădeam din mână în mână până când fiecare gusta din toate felurile.

Au fost multe lucruri care mi-au plăcut dar cel mai mult a fost participarea la Youth Standard iar întâmplarea cea mai hazlie a fost cu Şvarţi „Eu unde-mi pun cizmele? ”

Din punctul meu de vedere consider că acestă experienţă mă învaţă care este diferenţa dintre mine şi alţi oameni şi unde mai am de lucrat.

Vreau să le mulţumesc  din suflet domnilor antrenori Georgiana şi Adrian, d-nei Marelia şi nu în ultimul rând d-lui Mihai care au fost alături de noi în fiecare clipă!!!

                                                                                                                                       alegretul  Ion Alin

                                                                 

Prin străinătate - de Bianca Petrache ( Bianca tropicana - 11 ani )

  Salut! Sunt Bianca am 11 ani şi vreau să vă împărtăşesc puţin din amintirile mele legate de perioada în care am fost plecată!                     

  În dimineaţa plecării aşteptam cu nerăbdare să ajung în Maribor. M-am pregătit repede, iar în vreo 2 ore am ajuns la aeroport. Emoţiile erau evidente, deoarece era prima dată când călătoream cu avionul. Aşteptarea nu a fost mare, pentru că în puţin timp am urcat în avion. Jumătate din drum faţa mea a fost lipită de geamul micuţ al avionului. Priveliştea era minunată! A fost ca un vis, ce nu s-a sfarşit nici atunci când am aterizat în Veneţia. Ne-am îndreptat spre Maribor. Pe drum am jucat Fazan, închizându-i pe toţi băieţii ce jucau. A fost foarte uşor pentru că inventam cuvinte, cum ar fi “iconăres”, ce acum sunt în vocabularul din Biancopotamia, adică din ţara fondată de mine! Odată cu lăsarea întunericului maşinile în care călătoream s-au oprit la hotelul la care am fost cazaţi. Am intrat în cameră, ne-am organizat puţin, apoi am primit un bine-meritat somn, dupa o zi intreagă de călătorit.                                                                                     Prima zi de concurs a început cu emoţii, cel puţin pentru mine, deoarece nu am mai participat niciodată la o competiţie internaţională. Pe la prânz am pornit cu paşi repezi către sala de concurs! Cu ajutorul antrenorilor mei de excepţie, Adrian Ciutoiu şi Georgiana Niculiţă, am reuşit ,după doar două zile de antrenament cu Alex, să întrecem câteva perechi.                                                                           Eu şi partenerul meu, Alex, am scăpat foarte repede de emoţii, fiindcă am concurat doar în prima zi. Dar să nu credeţi că am stat degeaba! Am rămas lângă ring, pentru a-i susţine pe colegii noştri. Am stat mereu pe lânga ei şi i-am ajutat.

  Zilele petrecute în Maribor au trecut ca fulgerul…

   A venit şi ziua în care am plecat pentru o zi în Veneţia. Încercaţi să vă închipuiţi Veneţia. Vă dau un indiciu: este cel mai minunat loc din lume!

  Ne-am cazat, în sfârşit, la hotel. Să vă spun nişte lucruri foarte amuzante! Eu am ceva cu bureţii… oricând îi văd trebuie să mă frec pe faţă cu ei. Ce credeţi că am făcut? Am găsit unul şi mi-am dat cu el pe faţă! Dar de fapt ceea ce nu ştiam eu este că acela era un burete de pantofi!!! Costin, colegul nostru, s-a dus repede în baie să bea apă. După ce a ieşit, primele lui cuvinte au fost: “ce bună e apa asta plată de la robinet!”pentru că asta nu a fost suficient, Ţepeluş a întrebat: “Dar ce se vinde în piaţa San Marco? Legume?

  O zi a fost ca o ora în “Oraşul pe apă”. Maşinile erau defapt bărci în Veneţia, ce mergeau pe miile de canale.

  Am văzut Podul Alto, am mers pe Puntea suspinelor, am dat de mâncare porumbeilor în piaţa San Marco, dar nu în ultimul rând, ne-am plimbat cu vaporaşul; scuzaţi, cu autobuzul, pe canale.

   Toate aceste lucruri au fost posibile deoarece eu şi colegii mei am fost perseverenţi, şi cel mai important, noi Clubul Alegretto , avem CEI MAI BUNI ANTRENORI!

Maribor - de Elena Micu ( Miţulica - 14 ani )

          Ziua mult aşteptată venise! Când am plecat vremea era foarte bună . Zborul a fost excelent. Din Treviso am mers cu maşina până la Maribor.Ne-am cazat, iar apoi am mers la cumpărături.

Ospătaritele, la micul dejun şi în general, au  fost foarte drăguţi şi amabili cu noi.

          Domnii antrenori au avut grijă de noi ca şi cum am fi fost copiii lor. Ne puneau masa, aveau grijă la ce oră ne culcăm, să ne facem patul şi să lăsăm curat în urma noastră. Domnişoara ne-a făcut cele mai frumoase cocuri. A avut grijă să arătăm cât mai bine pe ring. La concurs ne-au ajutat să ne îmbrăcăm, să ne schimbăm florile de coc ( de la standard la latino şi invers ), să ne schimbăm numerele. Stăteau mereu lângă ring şi ne spuneau ce nu am făcut bine şi ce trebuie să facem ca să îmbumătăţim calitatea dansului. Au fost alături de noi mereu, chiar şi atunci când nu intram mai departe, nu luam locuri foarte bune, sau nu trăgeam destul de mult. Au avut grijă să nu ne lipsească nimic. Ne cumpărau apă, perie şi flecuri de pantofi. Ne puneau mâncare la noi. Au fost ca părinţii noştri, sau chiar mai mult.

          Concursul a durat trei zile. Stăteam de dimineaţă până seara. Concurenţa a fost mare, mai ales la tineret. Rezultatele au fost la unii foarte bune , iar la alţii nu tocmai bune.

          Pe lângă zilele obositoare de concurs, seara mâncam tort pe bandă rulantă. Fiecare îşi lua un anumit tip de tort şi prin rotaţie dădeam şi la alţii.

          Îmi doresc ca şi la anul să mai vin! ( Dar pentru asta trebuie să muncesc mult mai mult! )

          După cele trei zile de concurs am mers în Veneţia. Când am ajuns vremea era superbă. Soarele ca o minge de foc strălucea pe cerul azuriu fără un nor. După ce ne-am cazat, ne era foame, aşa că am mâncat fiecare copil un sendviş făcut de domnişoara Georgiana. Dar altă mâncare nu mai era decât...sticksuri, eugenii, nişte piept de pui şi puţin caşcaval. Domnul Adrian, ca să ne mai rămână nouă mâncare, a mâncat eugenie cu caşcaval şi piept de pui.         ( numia dumnealui ştie ce gust a avut! ). Costin a ţinut să ne dezvăluie un secret: apa de la robinet avea gust de apă plată! Bianca şi-a făcut pielea de pe faţă mai fină şi mai lucioasă cu un bureţel de pantofi, iar Vlăduţ era nedumerit ce se vinde în piaţa San Marco. « Sătui » de atâta mâncare am plecat să vizităm Veneţia. Domnişoara Georgiana şi domnul Adrian au fost ghizii noştri. Ne-au plimbat prin toată Veneţia. Am intrat chiar şi în muzeul lui Leonardo da Vinci. Piaţa San Marco a fost mirifică. Porumbeii blânzi şi prietenoşi se urcau în capul sau pe mâinile noastre dacă le dădeam de mâncare. Ne-am plimbat cu vaporaşul. A fost foarte frig, dar totuşi, am stat în spatele vaporaşului.  După am fost la o pizzerie. Ne era foarte foame.  Ospătarul, care era şi patronul restaurantului a fost foarte amabil cu noi. A fost foarte, foarte bună pizza, mai ales după o zi de mers în continuu prin Veneţia.

          Domnul Marian ne-a făcut o mulţime de poze!

          Am luat şi suveniruri pentru noi şi pentru cei de acasă.

          Nu a fost o singură întâmplare hazlie, sau una mai frumoasă, au fost multe şi la fel de frumoase şi mereu exista una...la fiecare minut ( sau ne aduceam aminte de altele de dinainte şi tot găseam  motiv de râs).

          În călătoria aceasta am cunoscut altă lume, peisaje splendide şi o mulţme de lucruri noi, dansatori foarte buni din toate ţările.

          Am văzut modele de rochii şi care este adevărata concurenţă.

          Experienţa pe care am trăit-o a fost uimitoare!

Dans la Maribor, 2010 - de Elena Marian ( Hellas Limoncita - 13 ani )

Dragi cititori, cum să vă spun?

M-a cuprins un dor de ducă nebun

Aşa că domnul Adrian ne-a luat bilete de zbor

Spre Treviso, un oraş cu aterizor.

Călătoria cu W!ZZ Air a fost minunată, 

Iar norii ne-au cântat o frumoasă sonată.

Mai apoi au fost străpunşi de piscurile Alpilor Italieni

”Puţin” mai înalţi decât ai noştri Apuseni

Şi suflând din răsputeri pe cer l-am scăpat de troieni.

La aeroport doi domni ne-au întâmpinat

Şi degrabă către înfriguratul Maribor noi am plecat.

La grandioşii Alpi, tot m-am uitat.

Tare mult m-au fascinat!

Numai că visul frumos mult nu a durat

Şi emoţiile m-au apucat.

Căci m-am trezit că aveam mult de concurat

Şi până la Pohorska grijile m-au frământat.

Bambi avea ochii mici de oboseală,

Miţu era cuprinsă de plictiseală,

Suspinel era bulversat de învălmăşeală,

Bianca se ocupa de al Biancopotamiei dicţionar,

Iar eu, de un banal chestionar.

Alex descoperea ale telefonului secrete,

Ţepeluş râdea pe ascuns de alegrete,

Iar Şvarţi se înfrupta înfometat dintr-un castravete.

A doua zi, Georgiana ne-a făcut deosebite coafuri

Şi de aceea îi mulţumesc în versuri.

Adrian tot a călcat cămăşi,

Băieţii fiind... cam puturoşi.

Deodată Suspinel a strigat, pe nerăsuflate:

- Fraţilor! Moş Nicolae ne-a adus halate !

Competiţia a decurs cum nu se putea mai bine

Pentru că ne-am îndopat cu Isostar şi vitamine.

De medaliile câştigate ce să mai zic?

Sunt  mai valoroase decât aurul dacic.

Georgiana a stat mereu lângă noi

Şi ne-a-ncurajat să fim la dans vioi.

A avut emoţii pentru noi

Şi ne-a purtat noroc asemeni unui trifoi cu patru foi.

Proba grea a fost  la < tineret >.

Concurenţii, înalţi, păreau suiţi pe taburet

Şi nu îmi vine să cred că peste doi ani va trebui să fim ca ei

Şi să fim la fel de grei.

Concursul când s-a terminat

Mintea dintr-o dată mi s-a luminat,

Dar mersul mi-a rămas ‘’dansat’’.

Când am ajuns la pensiune

Adrian ne-a cumpărat torturile cele mai bune

Pe care le-am mâncat într-un mare fel

Învârtite în dulce  carusel.

A doua zi visul avea să reînceapă.

 O excursie la Veneţia era aranjată.

Ne-am cazat la hotel Canal

Dar acolo nimic nu era banal,

Bianca a sesizat că tenul e mai fin şi de ‘’bon ton’’

Dacă îl freci cu bureţelul de pantofi cu silicon.

Bietul Şvarţi bău apă de la chiuvetă şi strigă deodată :

-  Mamăăă! Are gust de apă plată!

Când să mâncăm am constatat că pâinea s-a terminat

Chiar la domnul Adrian, care nu s-a lamentat

Şi eugenie cu caşcaval şi piept de pui a mâncat

Sendviş ‘’veneţian’’  fiind intitulat.

Nouă ore prin oraş am umblat

Şi multe locuri am vizitat.

Pe  Gică, porumbelul, l-am cunoscut

Iar Şvarţi multe  poze i-a făcut.

În mii de magazine am intrat,

Multe vitrine am admirat.

Măşti, magneţi, bijuterii din sticlă am cumpărat,

Apoi către piaţa San Marco ne-am îndreptat

Unde numai legume şi fructe nu s-au vândut

Aşa cum Ţepeluş a crezut.

În minunata bazilică San Marco ne-am rugat

Şi de frumuseţea ei ne-am mirat,

Iar  zglobiii porumbei pe noi s-au urcat

Şi dintr-o bezea imensă s-au înfruptat,

Apoi cu vaporaşul ne-am plimbat.

Dar o foame cruntă ne-a apucat

Aşa că la o pizzerie veche ne-am oprit

Şi chiciura din păr ni s-a topit.

Cu o pizza Quattro Formaggi foamea mi-am potolit.

În drumul spre hotel multe fotografii am făcut.

Acest shooting tare mult mi-a mai plăcut.

Când am ajuns ochii ni s-au închis îndată,

Iar dimineaţă ne-am trezit mai trişti ca niciodată

Pentru că trebuia să plecăm spre România degrabă

Şi, de tristeţe, n-am mai scos nicio silabă.

La aeroport ne-au aşteptat părinţii cu şampanie şi flori

Strigând o lozincă ce mi-a dat fiori.

- Cu ei se va schimba ! Rooomânia !

Cu noi, adică ! Chiar aşa?

Mulţumesc antrenorilor,

Care spre victorii ne-au purtat în zbor

Ne-au purtat de grijă şi ne-au însoţit la concurs

Şi cu ajutorul lor totul foarte bine a decurs.

Îi admir, le mulţumesc şi îi iubesc

Şi cred că antrenori ca ei n-am să mai găsesc,

De aceea mult îi preţuiesc.

Supravieţuitorii de la Ardeluţa - de Elena Marian

         În timpul cantonamentului de dans sportiv de la Buşteni primesc un telefon surpriză de acasă. Părinţii m-au informat că am fost aleasă să particip la o tabără organizată de fundaţia militară << Mareşal Alexandru Averescu >>. Această tabără era destinată copiilor premianţi din judeţul Buzău. Scopul taberei era de a ne instrui şi antrena în arta supravieţuirii. Locul: munţii Tarcăului din judeţul Neamţ, cabana militară Ardeluţa.

Aşadar, Ardeluţa! Dar ce este Ardeluţa?    Unde este Ardeluţa?
Ce vom face noi acolo? Ne vom întoarce acasă teferi?
Mii de gânduri şi întrebări îmi fulgerau mintea. Nu mai fusesem niciodată într-o asemenea tabără. Ce vom mânca la Ardeluţa? Şerpi, râme, bursuci şi broaşte aşa cum am văzut pe Discovery la Bear Grills?
Ce surprize ne rezervau, oare, organizatorii?
Deja mă închipuiam îmbrăcată în camuflaj cu mitraliera în spate pierdută în pădure cu staţia radio defectă şi cu busola spartă. Oare cum aş fi putut să mă descurc? Cu siguranţă la Ardeluţa voi învăţa să mă descurc în orice situaţie. Temerile mele aveau să ia sfârşit când domnul general Nicolae Roman şi domnul comandant Cristian Serescu ne-au invitat la o întrunire de informare. Acolo am făcut cunoştinţă cu oameni deosebiţi, organizatorii taberei, precum şi cu instructorii care aveau să ne însoţească în îndepărtaţii munţi ai Tarcăului. Domnul general Roman şi domnul comandant Serescu ne-au familiarizat cu expresia de « tabără de supravieţuire » sau « Tabăra Micului Cercetaş » explicându-ne cu prietenie, răbdare şi umor ceea ce aveam să învăţăm acolo. Dar, totuşi, unele din temeri nu m-au părăsit. Îmi apărea mereu o scenă în minte: eu cu un rucsac cu desen de camuflaj mare cât mine căutând prin pădure micul dejun, ascunzându-mă în vizuini şi cântând în jurul focului cântece cercetăşeşti alături de colegii ardeluţeni.

          În sfârşit a venit şi marea zi a îmbarcării! Am fost convocaţi în curtea comandamentului unde am fost cu toţii impresionaţi de curăţenia şi disciplina cazonă ce domneau acolo. I-am căutat, înfrigurată, din priviri, pe instructorii ce aveau să ne acompanieze în tabără. Domnul plutonier adjutant Frâncu Mihai de la trupele speciale, de care auzisem numai de bine,  trebuia să fie un om şi jumătate, aşa cum mi-i închipuiam eu pe aceşti luptători de la care aveam, cu siguranţă, ce învăţa. Odată ce l-am zărit, alături de domnul doctor Petru Cojocariu, m-am calmat pentru că amândoi  inspirau încredere şi siguranţă. Eram impresionată şi de compania celorlalţi copii, pentru că ştiam că fuseseră aleşi pe sprânceană dintre premianţii Buzăului.

          Odată îmbarcaţi în microbuz ne-am luat rămas bun de la cei dragi şi am pornit în aventura vieţii mele. Prima oprire a fost la Mausoleul de la Mărăşeşti, unde se odihnesc, de peste 90 de ani, eroii neamului din primul război mondial. Această vizită mi-a provocat emoţii intense gândindu-mă că toţi cei căzuţi pe frontul de luptă pentru apărarea ţării  au dorit ca noi, urmaşii lor, să avem o viaţă mai bună şi mai frumoasă. Ne-am rugat la mormintele lor şi i-am asigurat că le suntem recunoscători pentru sacrificiul lor suprem. Dumnezeu să îi odihnească în pace ! Ne-am urcat, emoţionaţi de vizită, în microbuz şi am purces către Ardeluţa cea misterioasă. După o superbă călătorie am ajuns, în jurul pranzului, la vestita tabără. Administratorul, domnul Croitoru Ionel şi personalul taberei ne-au primit cu căldură şi ne-au invitat să vizităm cabana şi împrejurimile. Domnul doctor Cojocariu ne-a repartizat în camere şi ne-a dat primele indicaţii cu privire la program şi regulamentul care trebuia respectat.  Am început să ne cunoaştem şi să ne împrietenim. Am descoperit că toţi colegii erau de ispravă şi dornici, la rândul lor, de a forma cu toţii o echipă. Am luat cina  în sala de mese a cabanei, iar domnii instructori ne-au prezentat programul şi acţiunile ce urmau să fie desfăşurate. Ne-au asigurat că totul va fi bine şi frumos, iar domnul plutonier adjutant Frâncu, domnul doctor Cojocariu şi întreg personalul taberei vor avea grijă ca noi să învăţăm lucruri interesante, să vizităm locuri minunate şi să ne simţim cât mai bine. În zilele următoare am avut bucuria să asistăm, în fiecare dimineaţă, la înălţarea drapelului naţional ocazie cu care ne simţeam profund emoţionaţi. Aproape în fiecare zi, pe lângă activităţile specifice cercetaşilor, am făcut lungi excursii prin împrejurimi vizitând : Lacul Roşu, Cheile Bicazului, Mânăstirea Neamţului, Agapia, Văratec şi schitul Tarcău, cetatea Neamţului, casa memorială Ion Creangă şi alte locuri de o frumuseţe nemaivăzută. Am privit frumosul oraş Piatra Neamţ din  telegondolă, iar pe muntele Cozla am desfăsurat activităţi ca : stabilirea punctelor cardinale, coordonatelor geografice şi rectangulare şi am identificat formele de relief din împrejurimi.

Activităţile specifice micului cercetaş au fost : orientarea cu busola şi după indiciile naturii, stabilirea azimutului,cum să filtrăm apa pentru a fi potabilă, diferite tehnici de aprindere a focului, punerea capcanelor şi construirea de adăposturi. Doi colegi curajoşi, pentru care am avut toată admiraţia, au avut curiozitatea să mănânce o << delicatesă >>   propusă de domnul instructor Frâncu şi anume, râma de pădure.

-         Doamne cum se mai zbăteau bietele nevertebrate în gurile lor flămânde !

Noi, ceilalţi, mai puţin cutezători, ne-am repezit să-i întrebăm ce gust au, dacă sunt bune. Ne-am liniştit când am aflat că au un gust bun, de pui, iar una, ni s-a spus că a fost chiar crocantă fiindcă mai avea nisip pe ea. Deci, iată, curajul şi încrederea în domnul instructor Frâncu a dat roade : putem mânca şi râme la o adică.

Prin codrii deşi de la Ardeluţa ni s-a spus că sunt mulţi urşi. Deşi la început ne era teamă, după câteva antrenamente şi aplicaţii, am mai prins niţel curaj şi ne-am dat seama că nu i-ar fi priit ursului să se întâlnească cu cercetaşii. După cum arăta domnul instructor, solid şi hotărât, cred că i-ar fi pus pielea pe băţ şi ni l-ar fi servit, bine rumenit ,la focul de tabără. Cine nu a avut curajul să mănânce râme s-ar fi putut delecta cu labe de urs pe jar.

          În tot acest timp acest timp domnul doctor Cojocariu ne-a monitorizat îndeaproape şi a stat mereu cu gura pe noi să ne îmbrăcăm, să nu răcim, să nu tuşim, să nu strănutăm, să nu ne tăiem sau să ne înţepăm, să nu răguşim, să ne învelim, să mâncăm tot, să ne spălăm, să ne culcăm, să nu mâncăm râme şi urs la proţap până nu le facem examenul medical, să nu bem apă nepotabilă chiar filtrată,  etc. Nu-i scăpa nici o mişcare! Ce reuşea să ne călească domnul instructor Frâncu ne înfofolea la loc  domnul doctor. L-am înţeles, săracul! Avea o misiune, avea responsabilităţi şi îşi făcea datoria ca la manual. Da’, gros manual, amănunţit….!!!

 În toate zilele programul de dimineaţă ni s-a părut cel mai dificil. Gornistul suna din trompetă la ora 7 fix trezindu-ne, de fiecare dată, cu brutalitate, din dulcele somn al dimineţii. Bine că nu a auzit ce era la gura noastră ! Cercetaşii, ca să se răzbune pentru tortura sonoră îndurată, au făcut o conspiraţie : să îi ungă muştiucul goarnei cu ardei iute, transmiţându-i astfel, intr-un mod direct si usturat, gornistului, un important mesaj de « prietenie ». Din păcate răzbunarea nu s-a finalizat pentru că, oricât am căutat nu am avut niciodată o conjunctură favorabilă pentru ducerea la îndeplinire a planului nostru, malefic pentru el şi benefic pentru noi.

După ce am căpătat toate deprinderile de bază ale unui bun cercetaş domnul instructor Frâncu ne-a organizat un concurs tematic unde trebuia să aplicăm cunoştinţele dobândite şi în care colegii noştri, Cezar Zăinescu şi Ioana Dinu au reuşit să se claseze pe primul loc, iar celelalte 2  locuri au fost ocupate de Andrei şi de mine.

Personalul taberei s-a întrecut pe sine pentru ca noi să ne simţim cât mai bine. Ne-au răsfăţat cu cele mai bune mâncăruri, iar noi ne-am simţit ca în paradis. Nu ne mai venea să plecăm. În ultima zi a taberei ni s-a organizat un foc de tabără uriaş ( cel mai frumos pe care l-am văzut vreodată ) şi o petrecere de pomină unde s-a organizat un concurs de dans câştigători fiind, în pereche, George şi Bianca şi pe locul 2 eu cu Bogdan.

Într-o duminică dimineaţă am constatat, cu regret, că tabăra s-a sfârşit şi trebuia să ne luăm rămas bun de la acele splendide locuri şi de la acei minunaţi oameni care ne-au fost gazde îndatoritoare. Le mulţumim din suflet şi le suntem , la rândul nostru, recunoscători. Drumul spre casă a fost extrem de plăcut în compania acelor străini care, în doar  câteva zile reuşiseră să-mi devină cei mai buni prieteni. Această tabără a fost pentru mine cea mai spectaculoasă experienţă pe căre am avut-o. Multitudinea de lucruri învăţate îmi va fi de folos, cu siguranţă, pe tot parcursul vieţii.   M-am simţit protagonistă în documentarul de pe « Discovery » ce în fiecare serial reuşeşte să supravieţuiască ieşind cu bine din cele mai grele încercări.

 Pe data de 25 octombrie 2010 toţi « ardeluţii-cercetaşi » am fost invitaţi la sărbătorirea Zilei Armatei unde am asistat impresionaţi la un ceremonial militar frumos şi emoţionant. La acest ceremonial  domnul general Nicolae Roman ne-a felicitat cu căldură pentru rezultatele obţinute în aceasta tabără şi ne-a înmânat diplome şi premii. Tabăra « Micul Cercetaş » a fost pentru noi o experienţă extrem de interesantă unde am avut ocazia să învăţăm lucruri pe care nu le poţi învăţa oriunde. Le mulţumesc tuturor celor care au avut ideea de a organiza această tabără şi în mod deosebit fundaţiei “Mareşal Alexandru Averescu”, domnului general Nicolae Roman, domnului comandant Cristian Serescu, domnului instructor Mihai Frâncu, domnului doctor Petru Cojocariu şi gazdelor noastre ospitaliere de la cabana Ardeluţa în frunte cu domnul administrator Ionel Croitoru.

În acest an şcolar imboldul de a învăţa mai bine va fi alimentat şi de puternica impresie a Ardeluţei. Poate, cine ştie, la anul repetăm figura!

Postez pe acest blog filmuleţe şi poze faine din tabără pe care vă invit să le găsiţi şi să le vizionaţi şi, dacă vă plac, să le şi descărcaţi !

Pa,vă pup pe toţi !

       Elena Marian şcoala generală nr.11, clasa a VII a A

Profesorul de mahala

Dansul sportiv, datorită spectaculozităţii figurilor sale, datorită strălucirii costumaţiilor şi atitudinii dansatorilor, în general, atrage din ce în ce mai  mulţi admiratori. Prezenţa dansatorilor la diferite manifestări şi spectacole a devenit un fenomen obişnuit şi acum toată lumea îşi doreşte, la nuntă, onomastici  sau botez, un moment artistic deosebit. Dansatorii sunt  invitaţi să coloreze întrunirile să aducă un suflu de tinereţe şi prospeţime, să binedispună invitaţii. Copiii de la  Alegretto, clubul nostru de dans sportiv, onorează cu bucurie invitaţiile cunoştinţelor şi prietenilor  iar aplauzele şi privirile admirative ale acestora îi încurajează să meargă mai departe. Sâmbătă seara două perechi de la Alegretto au fost invitate să facă o demonstraţie de dans la o nuntă elegantă din Buzău. Este vorba de două perechi care fac dans de performanţă şi care au adus clubului şi oraşului Buzău nenumărate medalii de campioni naţionali şi internaţionali. În timp ce aceştia se schimbau, în culise, după o cortină,  auzim, deodată,  pe cineva înjurând ca la uşa cortului la nici 3 metri de noi. Individul nu înjura de cele sfinte sau de cele laice ci profera obscenităţi ca orice derbedeu obişnuit. Aţi remarcat cu toţii faptul că golanii nu înjură de cele sfinte ci preferă obscenităţile şi mojiciile.

Am rămas cu toţii sideraţi, nu ne venea să credem că la aşa nuntă cu ştaif puteam auzi asemenea vorbe. Individul îşi exprima indignarea că, din cauza dansatorilor, nu-şi mai putea el desfăşura programul muzical aşa cum îşi propusese fiind invitat, probabil, să cânte cu formaţia sa. Copiii erau la câţiva metri şi auzeau tot. Noi, părinţii, am   început să facem feţe, feţe şi am ieşit să vedem cine este persoana care adresează asemenea vorbe urâte la adresa copiilor noştri şi care ne este eventuala  vină.

Vizavi de noi, într-un alt separeu, văzusem ,în aşteptare ,un taraf de lăutari de etnie rromă care îşi aşteptau şi ei intrarea în scenă. Prima dată m-a dus gândul la ei. M-am gândit că şi-au pierdut răbdarea când au văzut că programul serii  prevedea intrarea dansatorilor înaintea lor şi s-au apucat să se manifeste «nesportiv». Dar m-am înşelat grozav ! Lăutarii, eleganţi, spilcuiţi şi mirosind a parfum ''din ţări franceze'' aşteptau cuminţi să le vină rândul. Alături, un individ mătăhalos, cu burta revărsată peste curea şi cu cămaşa scoasă din pantaloni  înjura, în continuare, cu aplomb, fără ruşinea de a fi auzit de invitaţii care treceau pe acel hol. La un moment dat se opreşte şi reuşesc să întreb pe cineva cine este individul.

-         Doamnelor şi domnilor, ţineţi-vă bine !

 Personajul nu este, aşa cum v-aţi fi aşteptat,  un boschetar, nu este un lăutar cu 4 clase ''şcolit'' prin ''taverne mohorâte şi cu fereşti murdare'', nu este Otzi, omul primitiv  de acum 5300 de ani, descoperit de curând congelat într-un gheţar din Alpi înviat ca prin minune şi adus la nuntă pe post de curiozitate să distreze nuntaşii. Nu, oameni buni! Individul este directorul liceului de artă din Buzău profesorul........dar cui ii pasă ce nume poartă?

 Eu nu ştiu şi nici nu mă interesează ce performanţe didactice sau manageriale are acest director în instituţia de învăţământ pe care o conduce dar pot să-i transmit pe calea aceasta că tinerii pe care el i-a  înjurat ca un derbedeu de pe stradă îl apelează cu ''domnule profesor'' unii dintre ei  sunt olimpici iar timpul liber şi-l petrec antrenându-se din greu, făcând mari sacrificii, atât ei cât şi părinţii lor ca să ajungă ceva în viaţă. Mă gândesc că ''dom’ profesor'' s-ar putea să nu aibă ore de predare în şcoală câte ore de antrenament istovitor au facut aceşti copii. Mie, personal, nu mi-a fost dat să aud, în toţi anii de şcoală pe care i-am facut, un profesor vorbind în halul ăsta. Mi-a fost dat să-l aud acum, pe directorul liceului de artă din Buzău. Oameni de această teapă sunt puşi în fruntea instituţiilor de învăţămînt din România să conducă şcoli şi colective onorabile de cadre didactice, să predea elevilor şi ne mai ne mirăm că mulţi dintre tinerii de astăzi sunt needucaţi, grobieni, lipsiţi de şcoală şi cultură iar societatea devine din ce în ce mai înapoiată şi de nesuportat.

-                          Dragi alegreţi, îmi cer scuze că trăiţi într-o societate compusă şi din astfel de indivizi! Mă simt responsabil că nu am făcut şi nu fac destul pentru ca genul acesta de oameni să fie scoşi din mediul pe care îl frecventaţi sau pentru faptul că nu îi putem evita!

Acum mă gândesc că grupurile de tineri pe care îi întâlnim pe străzi şi prin parcuri care înjură în gura mare fără a se jena de trecatori şi care îţi strică, de cele mai multe, ori tot cheful de a mai ieşi în lume au, cumva, circumstanţe atenuante:

Pot fi elevii directorului liceului de artă din Buzău, profesorul…….dar cui ii pasa de un aşa profesor?

La acest incident noi, părinţii dansatorilor nu am avut o reacţie imediată pentru că puteam crea o atmosferă neplăcută la acea nuntă iar tinerii frumoşi care-şi sărbătoreau unirea nu meritau aşa ceva. Le urez ''Casă de Piatră'' pe aceasta cale!

             - Directore,  îmi cer scuze ca am aflat cine eşti şi nu aş vrea să te mai întâlnesc vreodată!

 - Domnilor lăutari îmi cer scuze că v-am bănuit de rele şi vă felicit pentru felul cum ştiţi să vă  faceţi meseria, sunteţi cu multe clase peste unii ''fruntaşi'' ai învăţământului românesc care au fumuri şi pretenţii.

Cei ce doresc să facă comentarii de bun simţ, să o facă, vă aştept iar  directorul liceului de artă este invitat să-şi ceară scuze de la  copii!

Postez aceste gânduri pe blog ca o reacţie la cele întâmplate şi ca o invitaţie la reflecţie pentru colegii  din învăţământ ai acestui specimen şi tuturor oamenilor de bun simţ care, din întamplare sau nu, vor avea ocazia să citească pe blog această postare.

Doamne şi când mă gândesc că mă bătea gândul să-mi dau copilul la acest liceu….

Divertisment de duminică. ''We No Speak Americano''

http://www.youtube.com/watch?v=h3S4dBk4E1gSablonul de postare

Rebeca, cea mai nouă şi mai simpatică alegretă. Georgiana şi Adrian o învaţă primul pas de samba. După samba Rebeca va învăţa să stea în picioare apoi va merge singura la clubul de dans

Sablonul de postare

Alegreţi la mall. Inaugurarea studioului de dans Alegretto de la Galleria Mall.

După o perioadă grea de dispute, şicane şi mizerii îndurate de alegreţi, părinţi, antrenori şi conducerea clubului de dans sportiv Alegretto Buzău, venite din partea gazdelor vechii locaţii, unde se efectuau antrenamentele, iată că managerii clubului au hotărat să rezilieze, unilateral, contractul de închiriere şi să renunţe la aceasta sală. Nota bene!

Nivelul de performanţă la care au ajuns dansatorii clubului impunea, dealtfel, condiţii mai bune.

Dacă visam vreodată o sală de dans în care Elena şi Vlăduţ, împreună cu ceilalţi alegreţi, să se antreneze poate ca aş fi visat tot vreo amărâtă de sală de sport, cu un spaţiu ceva mai mare, dosită în vreun cartier  cenuşiu al Buzăului. Ceea ce avem astăzi în Galleria Mall întrece orice vis, orice închipuire. O sală  de dans superbă, un adevărat studio, situat într-unul dintre cele mai frumoase spaţii comerciale din Buzău. Frumos, curat, climatizare, parchet, oglinzi, vestiar, etc. Condiţii excelente care, cu siguranţă, vor duce mai repede la noi şi mai rapide performanţe. Mica inaugurare de ieri, 13.08.2010, avându-i drept invitaţi pe vestiţii antrenori, Adrian Ciutoiu şi Georgiana Niculiţă, grupa de sportivi de  performanţă şi părinţi a fost un moment de emoţie şi mare bucurie. Şampanie, tort, alegreţi mânjiţi la gură, muzică şi veselie. Marea inaugurare se va face cu ocazia începerii anului şcolar când întregul club, împreună cu bobocii de anul acesta, vom sărbători intrarea într-o nouă eră a dansului sportiv la  Alegretto.

Clubul se doreşte a fi un spaţiu cultural şi sportiv deschis tuturor ( copii, tineri şi adulţi ) celor care doresc să se relaxeze sau să performeze dansând.

Înscrieri se primesc la preşedinta clubului, doamna

Mihaela Ion

Telefon : 0745175877

Concluziile ultimului Congres Mondial al Cancerului de la Paris

Congresul cancerului, ţinut recent la Paris, a confirmat capacitatea excepţională a fructelor şi legumelor de a preveni şi vindeca tumorile ucigătoare !!! "Bomba" ultimului congres mondial al cancerului ţinut la Paris a fost victoria morcovului şi a rubedeniilor lui împotriva bolilor oncologice. Fructele şi legumele au triumfat. Un studiu mamut, întins pe o durată de 35 de ani şi efectuat pe 500.000 de subiecţi, a dovedit, fără drept de apel, că alimentaţia vegetariană reduce drastic apariţia cancerului. Practicanţii terapiilor naturiste au avut dreptate....... Când Dumnezeu a lăsăt boala a lăsat şi leacurile care o pot vindeca. "De necrezut", a exclamat profesorul francez Michel Boiron, preşedintele fondator al congresului internaţional al cancerului. "Scepticismul nostru este învins. Cifrele studiului EPIC (European Prospective Investigation into Cancer and Nutrition = Investigaţia europeană prospectivă privind cancerul şi alimentaţia) sunt de  necombătut. Legătura dintre cancer şi alimentaţie este edificată." Deşi nu e nouă, ideea că hrana joacă un rol decisiv în stoparea sau dezvoltarea tumorilor canceroase a fost multă vreme respinsă, minimalizată sau privită cu scepticism  de lumea medicală occidentală. Cancerul era interpretat ca o boala în sine, declanşată prin dereglarea necontrolată a unor celule. Un soi de "nebunie" organică. Din fericire, studiul EPIC vine cu concluzii de neclintit. Este cea mai mare anchetă realizată vreodată asupra relaţiei dintre nutriţie şi cancer.. Studiile efectuate compara alimentaţia şi modul de viaţă a 500.000 de indivizi din ţările nordice şi sudice ale Europei, unii dintre ei amatori de unt şi de cărnuri grase, ceilalţi - consumatori de legume, fructe şi untdelemn de măsline. Începând cu anul 1970, majoritatea subiecţilor au fost urmăriţi, fiecare în parte, în medie, timp de cinci ani. Ultimele rezultate au fost publicate în iunie 2005 şi comunicate oficial la congresul de la Paris . A fost primul studiu combinat şi cu prelevări de sânge şi ADN, stocate în bănci biologice, pentru cercetarea indicilor nutriţionali. Concluzia e clară: schimbarea regimului alimentar poate reduce frecvenţa cancerului.. Iată şi câteva prescripţii importante rezultate din studiul EPIC..  Consumaţi cât mai multe fructe şi legume Persoanele care consumă în medie 35 de grame de fibre vegetale pe zi (şapte porţii de fructe şi de legume mâncate pe întinderea unei zile) reduc riscul îmbolnăvirii de cancer cu 40%. Cifra creşte, dacă pe lângă alimentaţia vegetariană, veţi fi atenţi să vă şi miscaţi. Mai ales cancerul intestinal şi cel de colon sunt ţinute în frâu printr-o alimentaţie adecvată combinată cu sport. "Marele progres al acestui studiu constă în faptul de-a arăta că riscul cancerului poate fi drastic redus prin creşterea consumului de fructe şi de legume, principalele surse de fibre alimentare", spune profesorul Elio Riboli, responsabilul studiului EPIC, specialist mondial în probleme de nutriţie şi cancer.  Vegetalele: bariera împotriva cancerului de colon Includeţi în fiecare din mesele dvs. o legumă sau o salată şi un fruct la desert. Care sunt cele mai indicate? Toate fructele conţin combinaţii de substanţe protectoare.. Pentru a beneficia de ele, variaţi culorile: după ce mâncaţi un măr roşu, gustaţi o pară aurie său un strugure negru. La fel şi în cazul legumelor: după o tomată roşie, consumaţi un broccoli verde sau o ridiche neagră. Cel mai adesea, principiile active care opresc cancerul sunt cuprinse chiar în coloranţii din plante. Eficienţa lor a fost constatată nu doar în cancerul de colon, ci şi în cel de prostată, pancreas, plămâni, esofag. + - Uitaţi carnea, mâncaţi peşte ! Se bănuia de multă vreme ca excesul de carne nu este sănătos... Studiul EPIC confirma şi această realitate. Analiza efectuată a grupat carnea în trei categorii: carne roşie, mezeluri şi carne de pasăre. Din prima grupă fac parte carnea de vită, viţel, porc, proaspătă, tocată său congelată. Din grupa a doua fac parte salamurile de porc sau vită, conservate în saramură, cu sau fără nitraţi, afumăturile, carnea  uscată sau conservată prin fierbere: jambonul, cârnaţii, pateul de ficat, crenvurştii etc... Păsările au fost reprezentate de gâscă şi pui. Rezultatul: riscul de cancer colorectal e mult mai ridicat la consumatorii de carne şi mezeluri. În schimb, nu există nici o problemă cu carnea de pasăre, cu condiţia să nu fie din crescătorii. Ca soluţie alternativă pentru carne se recomandă peştele, deşi efectul lui protector n-a putut fi explicat pe deplin. Se presupune că anumţi acizi graşi, prezenţi în mare cantitate în uleiul de peşte, inhibă dezvoltarea tumorilor canceroase.  Leguminoase şi cereale complete: Grâu, orz, ovăz, mei, secară, linte, fasole, soia, seminţe de in şi susan - "E timpul să redescoperim cerealele şi leguminoasele", ne îndeamnă studiul EPIC. "Bogăţia lor în fibre participă, de asemenea, la prevenirea cancerului de colon. În sensul acesta, ar fi bine ca pâinea cotidiană să fie înlocuită de şase porţii de grâu încolţit, consumat pe durata unei zile." Unele leguminoase (mai ales soia) prezintă un alt atu: conţinutul lor bogat în fito-estrogeni. Femeile asiatice, care consumă multe leguminoase încă de la vârsta copilăriei, sunt mult mai puţin atinse de cancerul de sân. Ipoteza avansată: aceşti micro-constituenţi sunt capabili să blocheze efectul estrogenilor asupra celulelor mamare. În schimb, o posibilă cauză de apariţie a cancerului de sân poate fi excesul de kilograme acumulate după menopauză... În concluzie, puneţi linte în toate salatele, mâncaţi cu încredere soia, mâncaţi cereale complete. Protejaţi-vă  intestinul şi controlaţi-vă greutatea..  Optaţi pentru o alimentaţie variată Decât să mănânci un anume aliment, mai bine consumi câte puţin din toate... şi reduceţi consumul de alcool. De fapt, ideea generală care s-a desprins la congresul de la Paris a fost că nu există atât alimente protectoare, cât un model alimentar preventiv, inspirat din modelul mediteranean. şi anume: legume stropite din belşug cu ulei de măsline.. Un alt principiu recomandat priveşte alimentele proaspete şi crude, netrecute prin foc. Favorizaţi, deci, salatele de legume, condimentate cu ierburi aromate, şi fructe de toate gusturile şi culorile. Activitatea fizică reduce riscul cancerului de sân.  Mişcarea! O a doua surpriză a congresului de la Paris a fost confirmarea prin studiu a incidenţei deosebite pe care sportul, mişcarea, o are în stoparea diverselor tipuri de cancer. Prin urmare, specialiştii recomandă includerea lor în viaţă cotidiană. Nici o zi fară plimbare în aer liber, fără câteva minute de gimnastică sau de alergat. Mişcarea reduce în proporţie de 40% incidenţa cancerului, mai ales de sân şi colon, de prostată, plămâni şi uter. Diminuarea riscurilor apare şi la persoanele subţiri, care fac constant mişcare. De unde ideea că nici cei ce au o greutate normală nu sunt feriţi de teribila maladie.. "Un studiu american a demonstrat că densitatea sânului la mamografie se modifică radical după o ora de exerciţiu fizic." Şi la fel, întreaga structura corporală. RODICA DEMIAN Întrebări pe adresa medicului specialist Dr. CRISTIAN BOERESCU  - Cum se explică efectul protector al vegetalelor?  - Omul a apărut într-un anumit cadru natural, iar de la facerea lumii, Dumnezeu i-a dat acestuia că hrana "toată iarba ce are sămânţă... şi tot pomul ce are rod în el"... Din pacăte, foarte puţine vegetale din cele pe care le mâncăm sunt naturale. Roadele de pe mesele noastre sunt cel mai ades prelucrate de tehnologiile industriei alimentare. Legislaţia actuală este mult prea permisiva cu aditivii alimentari. Rapiditatea cu care apar, în fiecare an, sute şi chiar mii de coloranţi alimentari spune multe despre deficienţele şi fraudele grave ale sistemului actual. "Galbenul de unt" (paradimetil - azobenzenul), ca să dau numai un singur exemplu, întrebuinţat până nu de mult pe scara largă, produce experimental la animalele de laborator cancerul ficatului (hepatomul malign). Iată pe scurt o demonstraţie inversă pentru întrebarea dvs. şi o pledoarie fierbinte pentru consumul produselor vegetale proaspete. Semnalul de alarmă a fost tras de specialişti de mai mulţi ani, iar presa ţine sus steagul schimbării pentru opinia publică. La astfel de presiuni, agricultura şi alimentaţia biologică tind  să se afirme tot mai mult, iar prin cercetări de ultima oră, nutriţia se conturează ca o perspectiva reală a unei noi terapii în boala canceroasă. Produsele vegetale cultivate corect sunt aproape complet lipsite de toxicitate. De aceea realizează un inter-schimb firesc cu mediul intern celular şi nu blocheazaă deloc filtrele biologice ale organismului. Dimpotrivă, mulţi microconstituenţi naturali din legume, fructe, cereale, dar şi din plante şi-au dovedit deja rolul lor anticancerigen, în diverse colţuri ale lumii. În paginile " Formulei AS " s-a scris şi se va mai scrie încă mult despre potenţialul de vindecare al fibrelor vegetale, antioxidanţilor naturali, retinoizilor antitumorali, betacianinelor etc., despre usturoi, patrunjel, morcovi, grâu, cătina sau condimente, iar cazurile spectaculoase de vindecări prezentate de dvs. de-a lungul timpului au produs stupefacţia lumii medicale de la noi şi îi susţin cu o rază de speranţă şi optimism pe cei aflaţi în suferinţă...  - De ce să consumăm legume nefierte?  - Acum 100 de ani, în oraşul Zurich din Elveţia, doctorul Bircher-Benner demonstra colegilor săi că "vegetalele în stare crudă şi proaspete" au o mare putere de vindecare şi reprezintă pentru oameni o hrană vie de cea mai bună calitate.. Argumentaţia se baza pe numeroase cazuri vindecate în clinica sa, dotată cu cele mai moderne laboratoare din acea vreme şi nu se descoperisera încă vitaminele, enzimele, imunostimulatorii sau agenţii antitumorali naturali. De-a lungul timpului, aceste adevăruri au fost afirmate raspicat de Max Gerson, Rudolf Breuss, Robert Jackson, Kristine Nolfi şi mulţi alţii, dar din nefericire medicina actuală merge parcă prea obsesiv într-o direcţie greşită. Pentru a întelege rolul crudităţilor în prevenirea şi tratarea cancerului, să observam că cea mai mare frecvenţa a bolii este întâlnită la persoane în vârstă de peste 50 - 60 de ani, la care componentele tisulare intră în procese lente de degenerare, iar astfel organele nu mai fac faţă asaltului de toxine cancerigene de care vorbeam mai devreme... Intuim acum uşor de ce curele de crudităţi, posturile cu sucuri de legume şi fructe, hrana vie sunt o speranţă pentru cei disperaţi şi sunt confirmate din ce în ce mai mult de ultimele comunicări ştiinţifice.  - Legumele şi fructele de pe piaţa românească au calitatea de medicament anticancer său au suferit modificări genetice care le-au modificat?  - Puneţi această întrebare la graniţa de vest a ţării şi veţi auzi un "da" pe sute de mii de voci din piepturile românilor care vin de la muncă din străinătate. Veţi putea aduna relatări amanunţite despre parfumul, gustul, vitalitatea şi savoarea fructelor şi legumelor de la noi.. Veritabile declaraţii de dragoste pentru mere, prune, gutui, roşii, ardei etc.. Personal, cunosc mulţi oameni bine situaţi în occident care vin special în România să facă o cură cu crudităţi. Dacă ministrul agriculturii ar avea inspiraţia să-i pregătească pe ţăranii români să intre pe pieţele europene ale produselor biologice, România ar mai deveni o dată în istorie grânarul (bio) al Europei, iar plugul, coasa şi căruţa trasă de cai nu  ar mai fi atat de mult şi inutil blamate. În Franţa, doar 7% din agricultura este biologică, în Germania şi Austria 13-16%, în Elveţia 23%, iar preţul la aceste produse este de 3-4 ori mai mare decat la celelalte. La noi, mai mult de 50-60% din agricultură depinde doar de ciclurile naturale de producţie şi de aceea cred că dacă am avea azi autostrăzi, turismul rural ar relansa economia. Într-o societate bazată pe adevăr şi înţelepciune, cercetările care demonstrează potenţialul vindecător al dietei anticancer ar trebui utilizate la maximum în folosul bolnavilor, iar procesul de producere, preparare şi comercializare al hranei să fie coordonat cu mai mare grijă.  Alimentaţia anticancer  - Medicina oficială acceptă, în sfarşit, o realitate pe care naturismul o susţine de mult: alimentaţia corectă poate să impiedice apariţia tumorilor. Fructele, zarzavatul, leguminoasele, cerealele integrale şi ierburile aromate conţin substante active care pot preveni imbolnăvirea de cancer.  O terapie cu gust delicios! - "Rezultatele cercetărilor noastre trebuie să-şi găsească drumul spre farfurii!" La mijlocul lunii februarie, la Viena s-a ţinut un congres la care au participat cercetători de pe toate meridianele globului. Tema conferinţei: alimentaţia şi cancerul. Concluzia unanimă: cele mai eficiente remedii pentru stoparea acestei boli cumplite se găsesc în .... farfurie! Unul din doi bolnavi incurabili ar putea fi salvat printr-o alimentaţie sănătoasă. Nu numai fructele şi legumele conţin substante bioactive, ci şi cerealele, mirodeniile etc. Ele ne pot ajuta să trăim mai mult, în deplină sănătate. Vă prezentăm interviul acordat pe aceasta tema de prof. dr. S. Knasmller, unul dintre marii cancerologi germani, prezent la lucrările conferinţei. Meniul oferit participanţilor la conferinţa de la Viena a fost de-a dreptul bizar: rulouri de salată verde cu sfeclă, salată de andive cu rădăcina de tătăneasă, fileuri de peşte cu rozmarin, şarlotă de lămâie cu sos de soc etc. Nu suna mai degraba a Plafar? Bucătarul a transpus în realitate în mod exemplar rezultatele cercetărilor noastre.. Multe din ingredientele folosite au proprietaţi anticancerigene. Meniul demonstrează că alimentaţia anticancer poate fi extrem de gustoasă.  Şi care sunt efectele ei?  Concluzia după ani îndelungaţi de cercetare este că un bolnav incurabil din doi (său din trei) ar putea fi salvat. Ştim de mult că broccoli, dar şi alte legume pot preveni apariţia cancerului. Aveţi noutăţi? Acum ştim cum acţionează ele. Anihilează, de exemplu, efectul cancerigenelor, adică al substanţelor chimice din mediul înconjurător şi al conservanţilor alimentari. Substanţele existente în crucifere (varza, conopida,  broccoli etc.) şi cele din usturoi pot să împiedice acest proces. Ştim că a fost studiat efectul anticancerigen al verzei roşii şi al celei de Bruxelles. Este efectul acesta benefic doar pe şoareci? Nu. Recent s-a constatat că aceste legume din familia cruciferelor pot activa şi la om o anumita enzimă din ficat, care îl protejează impotriva cancerului. Numele ei prescurtat este GST.. Este suficient doar să mâncăm cât mai multe legume pentru a ne apăra de cancer? Nu. Ar trebui să consumaţi şi mai multe cereale, mai ales soia. În cereale ca: ovăz, grâu, mei etc. există o multitudine de substanţe anticancerigene. Mai cu seamă în produsele din cereale integrale (uruială şi tărâţe nerafinate). În ceea ce priveşte soia, ea conţine hormoni naturali, care sunt o mare speranţă pentru prevenirea cancerului de sân..  Cum acţionează aceşti hormoni vegetali?  Reduc efectul estrogenilor proprii organismului.. Ei impiedică celulele din ţesuturile hormonodependente (de exemplu, din sâni sau prostată) să se transforme în celule canceroase. Unele soiuri de cereale au un efect mai deosebit? Produsele integrale, da. (În nici un caz făina albă.) O mare parte a substanţelor active se află în învelişul exterior al boabelor. Acestea stopează cancerul de colon. Dar mirodeniile? Care e contribuţia lor la prevenirea cancerului? În această privinţă s-au efectuat studii foarte interesante. Mirodeniile ajută de fapt la "repararea" defectelor ereditare.  Printre candidaţii cu perspective strălucite se număra: vinariţa, vanilia şi scorţişoara. Există şi substanţe care provoacă "moartea" celulelor canceroase? Resveratrolul din struguri şi, în special, din vinul roşu poate declanşa apoptoza celulei canceroase. În laborator s-a descoperit că acelaăi efect îl are şi varza de Bruxelles. Deci un pahar cu vin roşu pe zi ne apără de cancer. Dar ce rol are rădăcina de tătăneasă în meniul anticancer? Rădăcina de tătăneasă se compune în  proporţie de 30% din inulină, o fibră care fixează substanţele cancerigene şi le "impinge" spre canale, reducând astfel riscul îmbolnăvirii de cancer la colon. Conform unor studii canadiene, creşterea consumului zilnic de fibre cu 13 g ar fi suficientă pentru a reduce la jumătate riscul cancerului de colon. Eficiente sunt, de asemenea, cerealele şi morcovii.  Un alt medicament "gustos" impotriva cancerului este iaurtul... Bacilii lactici din alimentele fermentate: varza acră, brânza, iaurtul  pot fixa şi ei substanţele toxice din intestin, care sunt, astfel, eliminate.  Ce parere aveţi despre tabletele cu fibre din farmacii? Nici una. Alimentele bogate în fibre conţin şi fenoli, care protejează membrana celulei. Aceştia se găsesc mai ales în cerealele integrale şi în tărâţe. Fibrelor tratate chimic le lipseşte această componentă, de aceea efectul lor este nul.  Cum s-a descoperit, de fapt, că alimentaţia influenţează apariţia cancerului?  Prin studiile efectuate pe emigranţi. În ţara lor, bărbaţii japonezi suferă foarte rar de cancer la prostată, iar femeile japoneze nu prea fac cancer la sân... La început, oamenii de ştiintă au crezut că acest fapt ar avea legătură cu genele. Dar studiind emigranţii japonezi din SUA, ei au constatat că numărul celor bolnavi de cancer la prostată (este vorba de cea de-a doua generaţie) este egal cu numărul americanilor bolnavi. Japonezii eliminaseră din alimentaţia lor peştele crud, brânza de soia şi orezul, înlocuindu-le cu carne de vită şi cartofi prajiţi. Studiile arată că numarul vegetarienilor cu cancer digestiv este cu 50% mai scăzut decât cel al consumatorilor de carne. Să devenim, oare, vegetarieni? Din cercetări nu rezultă că boala ar fi produsă de carnea în sine. Valabil este următorul principiu: carnea de porc este nocivă dacă o consumăm grasă şi în cantitate mare.. Supragreutatea sporeşte şi ea riscul imbolnăvirii. Recomandarea din clipa de faţă este: cu cât mai puţină carne, cu atât mai bine. Maximum 80 g pe zi.  Ar trebui să fim mai atenţi şi la tigaie?  Prăjitul la peste 200 grade Celsius este tabu, pentru că în suprafaţa maronie a cărnii se formează substanţe cancerigene: carburile policiclice. În experimentele făcute pe animale s-a observat că aceste substanţe produc cancerul hepatic şi cancerul glandelor intestinale şi mamare..  Dar ele pot fi anihilate prin consumul de mirodenii?  Da. Condimentând cele 80 g de carne cu rozmarin, cimbru, salvie sau usturoi. Marinatele preparate cu ulei de măsline, oţet de mere, zeamă de lămâie, usturoi, muştar, sare şi zahăr brun pot împiedica, în proporţie de 90% , formarea combinaţiilor nocive. Recomandarea mea: o felie subţire de grătar + cereale sau orez natural + legume verzi. Acestea conţin clorofilă o substanţă anticancerigenă. Un studiu efectuat recent în China arată că un consum regulat de varză (de crucifere, în general) reduce riscul cancerului pulmonar cu 38%. Putem să fumăm, dacă mâncăm varză? Un pachet de ţigari pe zi înseamnă un risc mult prea mare. Doar nefumând putem profita de efectul anticancerigen al acestor legume.  Există o plantă anume pe care o preferaţi? Eu recomand cu căldura ceaiul verde (mult), care ne protejează de cancer pe mai multe planuri. Cercetătorii americani au descoperit faptul că o substanţă componentă a ceaiului verde poate "nimici" tumorile, privându-le de hrană. Da. Numele ei prescurtat este GCG. Ea inhibă dezvoltarea de noi vase sanguine. Nemaifiind alimentată cu sânge, tumora moare. Dar rezultatele acestor studii îndeamnă la continuarea cercetărilor. De la experienţele în eprubetă sau pe animale până la studiile efectuate pe oameni e cale lungă.  Care este următorul dvs. obiectiv?  Rezultatele cercetărilor noastre trebuie să-şi găsească drumul spre farfuriile dvs.!  Farmacia naturii: Ucigaşii cancerului - Varza  (şi, în general, cruciferele) Glucosinolatele, adevărate "pesticide naturale" protejează varza de agenţii nocivi (bacterii, ciuperci). La oameni, ele activează enzima care previne cancerul (GTS). Fierbeţi varza! În felul acesta, substanţele protectoare sunt mai bine valorificate de organism.  - Strugurii Resveratrol se numeşte "medicamentul" anticancer din struguri, din zeama de struguri şi din vin. Aceasta substanţă stopează producerea infecţiilor şi calcifierea arterelor. Pentru frumuseţe: sâmburii (seminţele) de struguri impiedică apariţia petelor de bătrâneţe.  - Roşiile  Licopenul este "multimedicamentul" natural pe care-l conţin acestea. Un antioxidant care impiedică apariţia cancerului de pancreas, de intestin, de prostată, de plămâni. Efectul este mai puternic dacă roşiile sunt fierte.  - Cerealele  Seleniul este microelementul care menţine la "turaţie maximă" o enzimă ce impiedică dezvoltarea tumorilor. Se găseşte în grâul şi în grişul nerafinate industrial..  - Citricele  Vitamina C previne cancerul.. Cei care combinaă, de exemplu la micul dejun, felia de şuncă cu un grapefruit pot preveni formarea nitrosaminelor cancerigene. În pieliţa albă a citricelor se găsesc bioflavonoidele care sporesc de 30 de ori efectul vitaminei C.  Înapoi la natura!  Fiecare om se poate apăra şi singur de cancer, dar trebuie să o facă imediat. Iată ce recomandă specialiştii: Alcool cu măsura: - bărbaţii: maximum 2 pahare/zi; - femeile: maximum 1 pahar/zi. Ideal: vinul roşu care conţine resveratrol. Carne puţină: nu mai mult de 80 g/zi. Mai multă carne de pui sau peşte, decât carne de miel sau de vită.. Carnea nu trebuie prăjită prea tare şi se consumă bucăţile mai slabe.. Ideal: somonul, care conţine acizi graşi Omega 3 şi vitamina D. Fără grăsimi animale: înlocuiţi-le cu grasimi vegetale, mai ales cu ulei de măsline. El conţine acizi grasi nesaturaţi şi vitamina E, care ne protejează de cancer. Sare, cu economie: maximum 6 g/zi. Înlocuiţi-o cu mirodenii şi verdeţuri, bogate în substanţe anticancerigene. Multe cereale şi leguminoase: experţii recomandă 600-800 g/zi, împărţite în 7 sau mai multe porţii. Optaţi pentru produsele integrale. Consumaţi zilnic produse din soia: lapte, brânză (tofu), iaurt etc... Multe legume şi fructe: zilnic, între 400-800 g, împărţite în 5-10 porţii... Substanţe bioactive se găsesc mai ales în crucifere (varză, conopidă, broccoli, gulie etc.) şi în usturoi. Citricele conţin vitamina C, la fel şi merele (soiurile vechi), afinele, socul, caisele, morcovii. Ceaiul verde: băutura ideală.. Zahăr, aproape deloc: pentru că îngraşă, iar supragreutatea sporeşte riscul îmbolnăvirii de cancer. Înlocuiţi-l cu miere!