09 ianuarie, 2011

Dans la Maribor, 2010 - de Elena Marian ( Hellas Limoncita - 13 ani )

Dragi cititori, cum să vă spun?
M-a cuprins un dor de ducă nebun
Aşa că domnul Adrian ne-a luat bilete de zbor
Spre Treviso, un oraş cu aterizor.
Călătoria cu W!ZZ Air a fost minunată, 
Iar norii ne-au cântat o frumoasă sonată.
Mai apoi au fost străpunşi de piscurile Alpilor Italieni
”Puţin” mai înalţi decât ai noştri Apuseni
Şi suflând din răsputeri pe cer l-am scăpat de troieni.
La aeroport doi domni ne-au întâmpinat
Şi degrabă către înfriguratul Maribor noi am plecat.
La grandioşii Alpi, tot m-am uitat.
Tare mult m-au fascinat!
Numai că visul frumos mult nu a durat
Şi emoţiile m-au apucat.
Căci m-am trezit că aveam mult de concurat
Şi până la Pohorska grijile m-au frământat.
Bambi avea ochii mici de oboseală,
Miţu era cuprinsă de plictiseală,
Suspinel era bulversat de învălmăşeală,
Bianca se ocupa de al Biancopotamiei dicţionar,
Iar eu, de un banal chestionar.
Alex descoperea ale telefonului secrete,
Ţepeluş râdea pe ascuns de alegrete,
Iar Şvarţi se înfrupta înfometat dintr-un castravete.
A doua zi, Georgiana ne-a făcut deosebite coafuri
Şi de aceea îi mulţumesc în versuri.
Adrian tot a călcat cămăşi,
Băieţii fiind... cam puturoşi.
Deodată Suspinel a strigat, pe nerăsuflate:
- Fraţilor! Moş Nicolae ne-a adus halate !
Competiţia a decurs cum nu se putea mai bine
Pentru că ne-am îndopat cu Isostar şi vitamine.
De medaliile câştigate ce să mai zic?
Sunt  mai valoroase decât aurul dacic.
Georgiana a stat mereu lângă noi
Şi ne-a-ncurajat să fim la dans vioi.
A avut emoţii pentru noi
Şi ne-a purtat noroc asemeni unui trifoi cu patru foi.
Proba grea a fost  la < tineret >.
Concurenţii, înalţi, păreau suiţi pe taburet
Şi nu îmi vine să cred că peste doi ani va trebui să fim ca ei
Şi să fim la fel de grei.
Concursul când s-a terminat
Mintea dintr-o dată mi s-a luminat,
Dar mersul mi-a rămas ‘’dansat’’.
Când am ajuns la pensiune
Adrian ne-a cumpărat torturile cele mai bune
Pe care le-am mâncat într-un mare fel
Învârtite în dulce  carusel.
A doua zi visul avea să reînceapă.
 O excursie la Veneţia era aranjată.
Ne-am cazat la hotel Canal
Dar acolo nimic nu era banal,
Bianca a sesizat că tenul e mai fin şi de ‘’bon ton’’
Dacă îl freci cu bureţelul de pantofi cu silicon.
Bietul Şvarţi bău apă de la chiuvetă şi strigă deodată :
-  Mamăăă! Are gust de apă plată!
Când să mâncăm am constatat că pâinea s-a terminat
Chiar la domnul Adrian, care nu s-a lamentat
Şi eugenie cu caşcaval şi piept de pui a mâncat
Sendviş ‘’veneţian’’  fiind intitulat.
Nouă ore prin oraş am umblat
Şi multe locuri am vizitat.
Pe  Gică, porumbelul, l-am cunoscut
Iar Şvarţi multe  poze i-a făcut.
În mii de magazine am intrat,
Multe vitrine am admirat.
Măşti, magneţi, bijuterii din sticlă am cumpărat,
Apoi către piaţa San Marco ne-am îndreptat
Unde numai legume şi fructe nu s-au vândut
Aşa cum Ţepeluş a crezut.
În minunata bazilică San Marco ne-am rugat
Şi de frumuseţea ei ne-am mirat,
Iar  zglobiii porumbei pe noi s-au urcat
Şi dintr-o bezea imensă s-au înfruptat,
Apoi cu vaporaşul ne-am plimbat.
Dar o foame cruntă ne-a apucat
Aşa că la o pizzerie veche ne-am oprit
Şi chiciura din păr ni s-a topit.
Cu o pizza Quattro Formaggi foamea mi-am potolit.
În drumul spre hotel multe fotografii am făcut.
Acest shooting tare mult mi-a mai plăcut.
Când am ajuns ochii ni s-au închis îndată,
Iar dimineaţă ne-am trezit mai trişti ca niciodată
Pentru că trebuia să plecăm spre România degrabă
Şi, de tristeţe, n-am mai scos nicio silabă.
La aeroport ne-au aşteptat părinţii cu şampanie şi flori
Strigând o lozincă ce mi-a dat fiori.
- Cu ei se va schimba ! Rooomânia !
Cu noi, adică ! Chiar aşa?
Mulţumesc antrenorilor,
Care spre victorii ne-au purtat în zbor
Ne-au purtat de grijă şi ne-au însoţit la concurs
Şi cu ajutorul lor totul foarte bine a decurs.
Îi admir, le mulţumesc şi îi iubesc
Şi cred că antrenori ca ei n-am să mai găsesc,
De aceea mult îi preţuiesc.

1 comentarii :

09 ianuarie, 2011

Dans la Maribor, 2010 - de Elena Marian ( Hellas Limoncita - 13 ani )

Dragi cititori, cum să vă spun?
M-a cuprins un dor de ducă nebun
Aşa că domnul Adrian ne-a luat bilete de zbor
Spre Treviso, un oraş cu aterizor.
Călătoria cu W!ZZ Air a fost minunată, 
Iar norii ne-au cântat o frumoasă sonată.
Mai apoi au fost străpunşi de piscurile Alpilor Italieni
”Puţin” mai înalţi decât ai noştri Apuseni
Şi suflând din răsputeri pe cer l-am scăpat de troieni.
La aeroport doi domni ne-au întâmpinat
Şi degrabă către înfriguratul Maribor noi am plecat.
La grandioşii Alpi, tot m-am uitat.
Tare mult m-au fascinat!
Numai că visul frumos mult nu a durat
Şi emoţiile m-au apucat.
Căci m-am trezit că aveam mult de concurat
Şi până la Pohorska grijile m-au frământat.
Bambi avea ochii mici de oboseală,
Miţu era cuprinsă de plictiseală,
Suspinel era bulversat de învălmăşeală,
Bianca se ocupa de al Biancopotamiei dicţionar,
Iar eu, de un banal chestionar.
Alex descoperea ale telefonului secrete,
Ţepeluş râdea pe ascuns de alegrete,
Iar Şvarţi se înfrupta înfometat dintr-un castravete.
A doua zi, Georgiana ne-a făcut deosebite coafuri
Şi de aceea îi mulţumesc în versuri.
Adrian tot a călcat cămăşi,
Băieţii fiind... cam puturoşi.
Deodată Suspinel a strigat, pe nerăsuflate:
- Fraţilor! Moş Nicolae ne-a adus halate !
Competiţia a decurs cum nu se putea mai bine
Pentru că ne-am îndopat cu Isostar şi vitamine.
De medaliile câştigate ce să mai zic?
Sunt  mai valoroase decât aurul dacic.
Georgiana a stat mereu lângă noi
Şi ne-a-ncurajat să fim la dans vioi.
A avut emoţii pentru noi
Şi ne-a purtat noroc asemeni unui trifoi cu patru foi.
Proba grea a fost  la < tineret >.
Concurenţii, înalţi, păreau suiţi pe taburet
Şi nu îmi vine să cred că peste doi ani va trebui să fim ca ei
Şi să fim la fel de grei.
Concursul când s-a terminat
Mintea dintr-o dată mi s-a luminat,
Dar mersul mi-a rămas ‘’dansat’’.
Când am ajuns la pensiune
Adrian ne-a cumpărat torturile cele mai bune
Pe care le-am mâncat într-un mare fel
Învârtite în dulce  carusel.
A doua zi visul avea să reînceapă.
 O excursie la Veneţia era aranjată.
Ne-am cazat la hotel Canal
Dar acolo nimic nu era banal,
Bianca a sesizat că tenul e mai fin şi de ‘’bon ton’’
Dacă îl freci cu bureţelul de pantofi cu silicon.
Bietul Şvarţi bău apă de la chiuvetă şi strigă deodată :
-  Mamăăă! Are gust de apă plată!
Când să mâncăm am constatat că pâinea s-a terminat
Chiar la domnul Adrian, care nu s-a lamentat
Şi eugenie cu caşcaval şi piept de pui a mâncat
Sendviş ‘’veneţian’’  fiind intitulat.
Nouă ore prin oraş am umblat
Şi multe locuri am vizitat.
Pe  Gică, porumbelul, l-am cunoscut
Iar Şvarţi multe  poze i-a făcut.
În mii de magazine am intrat,
Multe vitrine am admirat.
Măşti, magneţi, bijuterii din sticlă am cumpărat,
Apoi către piaţa San Marco ne-am îndreptat
Unde numai legume şi fructe nu s-au vândut
Aşa cum Ţepeluş a crezut.
În minunata bazilică San Marco ne-am rugat
Şi de frumuseţea ei ne-am mirat,
Iar  zglobiii porumbei pe noi s-au urcat
Şi dintr-o bezea imensă s-au înfruptat,
Apoi cu vaporaşul ne-am plimbat.
Dar o foame cruntă ne-a apucat
Aşa că la o pizzerie veche ne-am oprit
Şi chiciura din păr ni s-a topit.
Cu o pizza Quattro Formaggi foamea mi-am potolit.
În drumul spre hotel multe fotografii am făcut.
Acest shooting tare mult mi-a mai plăcut.
Când am ajuns ochii ni s-au închis îndată,
Iar dimineaţă ne-am trezit mai trişti ca niciodată
Pentru că trebuia să plecăm spre România degrabă
Şi, de tristeţe, n-am mai scos nicio silabă.
La aeroport ne-au aşteptat părinţii cu şampanie şi flori
Strigând o lozincă ce mi-a dat fiori.
- Cu ei se va schimba ! Rooomânia !
Cu noi, adică ! Chiar aşa?
Mulţumesc antrenorilor,
Care spre victorii ne-au purtat în zbor
Ne-au purtat de grijă şi ne-au însoţit la concurs
Şi cu ajutorul lor totul foarte bine a decurs.
Îi admir, le mulţumesc şi îi iubesc
Şi cred că antrenori ca ei n-am să mai găsesc,
De aceea mult îi preţuiesc.

1 comentarii :

.