Ziua mult aşteptată venise! Când am plecat vremea era foarte bună . Zborul a fost excelent. Din Treviso am mers cu maşina până la Maribor.Ne-am cazat, iar apoi am mers la cumpărături. Ospătaritele, la micul dejun şi în general, au fost foarte drăguţi şi amabili cu noi.
Domnii antrenori au avut grijă de noi ca şi cum am fi fost copiii lor. Ne puneau masa, aveau grijă la ce oră ne culcăm, să ne facem patul şi să lăsăm curat în urma noastră. Domnişoara ne-a făcut cele mai frumoase cocuri. A avut grijă să arătăm cât mai bine pe ring. La concurs ne-au ajutat să ne îmbrăcăm, să ne schimbăm florile de coc ( de la standard la latino şi invers ), să ne schimbăm numerele. Stăteau mereu lângă ring şi ne spuneau ce nu am făcut bine şi ce trebuie să facem ca să îmbumătăţim calitatea dansului. Au fost alături de noi mereu, chiar şi atunci când nu intram mai departe, nu luam locuri foarte bune, sau nu trăgeam destul de mult. Au avut grijă să nu ne lipsească nimic. Ne cumpărau apă, perie şi flecuri de pantofi. Ne puneau mâncare la noi. Au fost ca părinţii noştri, sau chiar mai mult.
Concursul a durat trei zile. Stăteam de dimineaţă până seara. Concurenţa a fost mare, mai ales la tineret. Rezultatele au fost la unii foarte bune , iar la alţii nu tocmai bune.
Pe lângă zilele obositoare de concurs, seara mâncam tort pe bandă rulantă. Fiecare îşi lua un anumit tip de tort şi prin rotaţie dădeam şi la alţii.
Îmi doresc ca şi la anul să mai vin! ( Dar pentru asta trebuie să muncesc mult mai mult! )
După cele trei zile de concurs am mers în Veneţia. Când am ajuns vremea era superbă. Soarele ca o minge de foc strălucea pe cerul azuriu fără un nor. După ce ne-am cazat, ne era foame, aşa că am mâncat fiecare copil un sendviş făcut de domnişoara Georgiana. Dar altă mâncare nu mai era decât...sticksuri, eugenii, nişte piept de pui şi puţin caşcaval. Domnul Adrian, ca să ne mai rămână nouă mâncare, a mâncat eugenie cu caşcaval şi piept de pui. ( numia dumnealui ştie ce gust a avut! ). Costin a ţinut să ne dezvăluie un secret: apa de la robinet avea gust de apă plată! Bianca şi-a făcut pielea de pe faţă mai fină şi mai lucioasă cu un bureţel de pantofi, iar Vlăduţ era nedumerit ce se vinde în piaţa San Marco. « Sătui » de atâta mâncare am plecat să vizităm Veneţia. Domnişoara Georgiana şi domnul Adrian au fost ghizii noştri. Ne-au plimbat prin toată Veneţia. Am intrat chiar şi în muzeul lui Leonardo da Vinci. Piaţa San Marco a fost mirifică. Porumbeii blânzi şi prietenoşi se urcau în capul sau pe mâinile noastre dacă le dădeam de mâncare. Ne-am plimbat cu vaporaşul. A fost foarte frig, dar totuşi, am stat în spatele vaporaşului. După am fost la o pizzerie. Ne era foarte foame. Ospătarul, care era şi patronul restaurantului a fost foarte amabil cu noi. A fost foarte, foarte bună pizza, mai ales după o zi de mers în continuu prin Veneţia.
Domnul Marian ne-a făcut o mulţime de poze!
Am luat şi suveniruri pentru noi şi pentru cei de acasă.
Nu a fost o singură întâmplare hazlie, sau una mai frumoasă, au fost multe şi la fel de frumoase şi mereu exista una...la fiecare minut ( sau ne aduceam aminte de altele de dinainte şi tot găseam motiv de râs).
În călătoria aceasta am cunoscut altă lume, peisaje splendide şi o mulţme de lucruri noi, dansatori foarte buni din toate ţările.
Am văzut modele de rochii şi care este adevărata concurenţă.
Experienţa pe care am trăit-o a fost uimitoare!
0 comentarii :
Trimiteți un comentariu