Am dansat la Maribor - de Alin Ion ( Suspinel - 15 ani )

Odată cu venirea sfârşitului de an, aşa cum am procedat şi în anul precedent, imperialiştii şi alegreţii şi-au făcut simţită  prezenţa prin rezultatele foarte bune obţinute la concursul International Maribor Open 2010 Slovenia.  Deplasarea noastră a avut loc, în acest an,de pe data de 9 decembrie până pe 14 decembrie.

Joi dimineaţa (9 decembrie), cu forţe proaspete, pregătit din toate punctele de vedere am plecat împreună cu tata spre aeroportul Băneasa din Bucureşti. Domnii antrenori Adrian Ciutoiu şi Georgiana Niculiţa urmau să ne preia în custodie pentru următoarele 5 zile.

Am călătorit din Bucureşti până  la Treviso (un sat din Italia) cu avionul. De la aeroport ne-au preluat două microbuze care ne-au dus până în Maribor. Din punct de vedere al transportului am călătorit foarte bine. În timpul zborului nu am avut parte de  turbulenţe sau de alte probleme, am avut ocazia să văd nişte peisaje excepţionale.Deplasarea cu cele două microbuze a fost la fel de plăcută cu ”excepţia” Biancăi Petrache care ne-a închis pe toţi (băieţii în special) la Fazan. Ne-am cazat, ca şi anul trecut, în hotelul care se numeste Pohorska Kavarna unde condiţiile au fost foarte bune iar gazdele s-au purtat atât de bine încât m-au făcut să mă simt ca ”acasă”.

Împreună cu Miţulica, Hellas, Ţepeluş, Bambi, Şvarţi, Bianca tropicana şi imperialistul Alex ne-am ajutat între noi  cât de mult s-a putut.

Domnii antrenori au avut grijă să mâncăm ceea ce trebuie, să ne culcăm la ora potrivită, să avem ţinutele pregătite, să arătăm impecabil şi multe altele.

Concursul a avut loc în aceeaşi sală dar în acest an mai frumos amenajată şi cu condiţii foarte bune pentru a concura. La concursurile IDSF Open, Open si nu numai, am concurat cu perechi puternice care vroiau, ca şi noi, să intre în finală. Rezultatele au fost pe măsura muncii noastre.

Lucrurile cu care m-a impresionat oraşul Maribor sunt ospitalitatea oamenilor  şi oraşul foarte curat şi civilizat.                                                                                                                                                                                                    Am avut şi o zi de relaxare în care am vizitat Veneţia. Veneţia înseamnă  pentru mine un loc încărcat cu amintiri şi sentimente a milioane de oameni care trec şi lasă în urma lor povestea fiecăruia. Este  un adevărat muzeu ”viu” care trebuie vizitat. Am fost cu toţii şi la o pizzerie unde am mâncat pizza ”de la mama ei”.

Pe italieni îi consider nişte persoane foarte agitate şi care vorbesc mult în schimb porumbeii  din piaţa San Marco erau prietenoşi cu cei care îi hrăneau.

Mă uitam la canalele străbătute de zecile de gondole care păreau a mă introduce într-un timp şi spaţiu de poveste.

Împreună am inventat şi un nou mod de a mânca tort şi l-am denumit „Tort pe bandă rulantă”. Fiecare îşi lua o porţie de tort diferită de a celorlalţi apoi o dădeam din mână în mână până când fiecare gusta din toate felurile.

Au fost multe lucruri care mi-au plăcut dar cel mai mult a fost participarea la Youth Standard iar întâmplarea cea mai hazlie a fost cu Şvarţi „Eu unde-mi pun cizmele? ”

Din punctul meu de vedere consider că acestă experienţă mă învaţă care este diferenţa dintre mine şi alţi oameni şi unde mai am de lucrat.

Vreau să le mulţumesc  din suflet domnilor antrenori Georgiana şi Adrian, d-nei Marelia şi nu în ultimul rând d-lui Mihai care au fost alături de noi în fiecare clipă!!!

                                                                                                                                       alegretul  Ion Alin